De la Ego la Inimă I

Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Patru etape în procesul de transformare a conştiinţei

În capitolele anterioare, am descris contextul istoric al călătoriei Lucrătorilor în Lumină de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă. Această parte va fi dedicată în întregime  caracteristicilor psihologice ale acestei transformări. Am împărţit acest proces în patru etape sau stadii, pe care le recapitulăm din nou, de dragul clarităţii:

1.  A fi nemulţumiţi de ceea ce conştiinţa bazată pe ego are să vă ofere, dorul de "altceva": începutul sfârşitului.

2.  A deveni conştienţi de legăturile voastre cu conştiinţa bazată pe ego, recunoaşterea şi eliberarea emoţiilor şi gândurilor care o însoţesc: mijlocul sfârşitului.

3.  A lăsa să moară energiile vechi bazate pe ego din  interiorul vostru, azvârlind  coconul, devenind noul vostru sine: sfârşitul sfârşitului.

4. Trezirea în interiorul vostru a conştiinţei bazate pe inimă, motivată de iubire şi de libertate; ajutorul dat celorlalţi să facă tranziţia.

Prima etapă: ego-ul nu mai corespunde

Trecerea de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă începe cu experimentarea unui gol interior. Lucrurile care până acum vă atrăgeau complet atenţia sau situaţiile în care v-aţi prins total până în prezent, vă lasă goi sau fără inspiraţie. Într-un fel lucrurile par să-şi fi pierdut sensul şi scopul lor obişnuit.

Înainte de experimentarea acestui gol, conştiinţa este în strânsoarea fricii şi a nevoii implicite de a se reafirma în mod constant. Este într-o permanentă căutare de validare în afară, deoarece nu este dispusă să se confrunte cu teama de respingere care stă la baza singurătăţii. Această teamă profundă şi nevoia de validare din exterior poate fi mult timp ascunsă ca adevăratul motiv pentru multe din acţiunile voastre. Toată viaţa voastră poate fi construită pe aceasta fără ca voi să fiţi conştienţi de ea. Poate că sunteţi conştienţi de o stare vagă de nelinişte sau tensiune în interiorul vostru. Dar, de multe ori trebuie să se petreacă un eveniment major, cum ar fi destrămarea unei relaţii, moartea unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă pentru a vă invita să examinaţi îndeaproape ce este această tensiune sau tulburare.

Când ego-ul este centrul existenţei voastre, conştiinţa şi viaţa voastră emoţională sunt într-o stare de contracţie. Vă pitiţi în frică şi din această poziţie sunteţi permanent în defensivă. Când sunteţi în faza de ego, experimentaţi întotdeauna lipsa, o nevoie de mai mult. Fundaţia gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor voastre este o gaură neagră, un gol care nu poate fi complet umplut. Aceasta este o gaură de frică, un loc acoperit de umbre, din momentul în care vă întoarceţi conştiinţa de la ea. În umbre, există un vid de care sunteţi vag conştienţi, dar voi nu vreţi să mergeţi acolo.

În acest stadiu, relaţia voastră cu Dumnezeu sau Cu-Tot-Ceea-Ce-Este, este marcată de sentimente de separare. În adâncul vostru vă simţiţi singuri şi abandonaţi. Vă simţiţi ca un fragment rupt, lipsit de importanţă şi fără nici un scop. Şi, pe măsură ce vă descoperiţi frica de acest lucru, experienţa voastră este doar indirectă, ca o umbră.

Oamenii sunt îngroziţi de golul interior cu care se confruntă odată cu conştientizarea deplină. Ei sunt îngroziţi să întâlnească întunericul din interiorul lor şi să-l cerceteze. Oricum, dacă nu-l înfruntă, el va rămâne acolo, şi oamenii vor trebui să dezvolte "strategii de adaptare" pentru a face viaţa suportabilă. Strategia ego-ului este întotdeauna să se ocupe de problema de la periferie, în loc de cea de la centru. Ego-ul încearcă să rezolve problema prin întoarcerea conştiinţei voastre spre exterior. El încearcă să atenueze durerea interioară prin hrănirea cu energii din afară. Energiile sunt deosebit de iubitoare de recunoaştere, admiraţie, putere, atenţie, etc. În acest fel, ego-ul creează aparent un răspuns la dorinţa profundă a sufletului pentru unitate, siguranţă şi iubire.

Această dorinţă în sine, este pe deplin valabilă şi autentică. Este Dumnezeu cel care vă cheamă. Aceasta este natura voastră care strigă la voi. Voi sunteţi Dumnezeu! Dumnezeu este energia unității, siguranţei şi iubirii. Toată lumea tânjeşte după iubirea necondiţionată şi îmbrăţişarea Energiei care o numiţi Dumnezeu. În esenţă, această dorinţă este dorinţa de a fi în totalitate conştienţi de, şi, prin urmare, una cu Sinele vostru divin. Divinitatea voastră este poarta voastră către iubirea necondiţionată. O puteţi găsi doar trecând prin frică şi prin întunericul care o înconjoară, iar acest lucru îl faceţi prin întoarcerea spre interior, şi nu spre exterior. O puteţi face prin folosirea conştiinţei voastre ca o lumină care alungă departe umbrele. Conştiinţa este lumină. Prin urmare, nu are nevoie să lupte împotriva întunericului, simpla sa prezenţă îl ​​dizolvă. Prin întoarcerea conştiinţei voastre spre interior, adevăratele miracole vor veni către voi.

Ego-ul procedează exact în mod opus. Înregistrează nevoia de dragoste şi siguranţă, dar îşi propune să răspundă la această nevoie fără a înfrunta întunericul interior şi frica. Pentru a realiza acest lucru,  aplică un anumit "truc": transformă nevoia de dragoste în nevoia de aprobare şi recunoaştere de la alte persoane. Transformă nevoia de unitate şi armonie în nevoia de excelenţă şi de a fi mai bun decât ceilalţi. Odată ce crezi că a fi iubit înseamnă să fii admirat pentru realizările tale, nu ai nevoie să mergi în interior pentru a iubi, pur şi simplu trebuie să lucrezi mai mult! În acest fel, ego-ul se străduieşte să păstreze capacul pus pe oala fricii.

Dorul vostru original pentru unitate, iubire şi fericire a fost acum distorsionat în dorinţa de recunoaştere. Sunteţi mereu în căutare pentru validarea din afară care oferă o liniştire temporară. Conştiinţa voastră este, în esenţă, axată pe lumea exterioară. Vă bazaţi pe hotărârile altor oameni şi sunteţi foarte iritaţi de ceea ce cred oamenii despre voi. Acest lucru este foarte important pentru voi, deoarece stima de sine depinde de ea. De fapt, sentimentul vostru de respect de sine devine din ce în ce mai lipsit de valoare pe măsură ce vă daţi puterea voastră forţelor din afară care vă judecă pentru performanţele voastre exterioare şi nu pentru ceea ce este cu adevărat fiinţa voastră.

Între timp, sentimentul profund de abandon şi singurătate nu este atenuat. De fapt lucrurile se înrăutăţesc din moment ce refuzaţi să le priviţi. Ceea ce nu doriţi să vedeţi la voi devine "partea întunecată"  a voastră. Frica, mânia şi negativitatea pot cutreiera pe acolo şi să vă influenţeze, intensificate de refuzul de a privi în interiorul vostru. Ego-ul poate fi foarte încăpăţânat când vine vorba de suprimarea anumitor îndoieli, bănuielile şi sentimente, el nu va renunţa la control cu uşurinţă.

Ceea ce percepeţi ca "rău" în lumea voastră este întotdeauna consecinţa strâns legată de puterea personală. Este refuzul de a renunţa la control şi de a accepta frica şi întunericul din interior.

Primul pas spre iluminare este predarea la "ceea ce este."  Iluminarea înseamnă să vă recunoaşteţi toate aspectele fiinţei în lumina conştiinţei voastre. Iluminarea nu înseamnă că sunteţi pe deplin conştienţi de tot ceea ce este în voi, ci că sunteţi dispuşi să înfruntaţi conştient fiecare aspect.

Iluminarea este egală cu iubirea. Iubirea înseamnă să vă acceptaţi aşa cum sunteţi.

Întunericul interior, acel sentiment de abandon din adâncul sufletului vostru de care vă temeţi atât de mult, este temporar. Această etapă a ego-ului este doar un pas în marea dezvoltare şi desfăşurare a conştiinţei. În această etapă, primul pas făcut este spre o conştiinţă divină individualizată.

Naşterea conştiinţei individuale, naşterea voastră ca un "suflet separat," merge mână în mână cu experienţa de a fi lăsat singur, de a fi separat de Mama/Tatăl tău. Este comparabil cu trauma naşterii voastre în lumea fizică. În uter, copilul experimentează un sentiment oceanic de unitate cu mama sa. Atunci când se naşte, el devine o unitate în sine.

Din cauza acestei traume de la naştere - vorbind acum de naşterea  sufletului - sufletul ia cu el sentimentul de a fi sfâşiat deoarece a trebuit să se rupă de tot ce a avut.

Sufletul nou-născut tânjeşte după întoarcerea la starea de semi-conştienţă a unităţii din care a venit şi pe care o consideră a fi Casa sa. Deoarece acest lucru este imposibil, sufletul experimentează o mare teamă şi sentimente de pustiire şi de îndoială. Această durere interioară şi dezorientarea vor forma treptat terenul propice pentru acapararea puterii de către ego. Sufletul are de-a face cu frica şi durerea, şi ego-ul promite să ofere o soluţie. Ego-ul deţine puterea şi controlul asupra conştiinţei sufletului. Sufletul, simţindu-se lipsit de putere şi pierdut, renunţă şi predă ego-ului comanda.

Ego-ul este acea parte a sufletului care este orientată spre material, spre lumea exterioară. În esenţă, ego-ul este instrumentul sufletului pentru a se manifesta pe sine însuşi ca o fiinţă fizică în timp şi spaţiu. Ego-ul conferă conştiinţei centrare. Schimbă conştiinţa oceanică specifică  "aici şi acum" cu "peste tot locul." Ego-ul transformă impulsurile interioare în forme materiale specifice. Este acea parte din voi care face diferenţa dintre partea non-fizică, spirituală a voastră şi partea fizică.

Pentru suflet , ca fiinţă spirituală non-fizică, este destul de nefiresc să fie fixat în timp şi spaţiu. Sufletul este, în esenţă, independent de orice formă materială. Când aveţi vise că zburaţi peste tot, voi contactaţi acea  parte din voi care este liberă şi independentă de voi. Ego-ul, pe de altă parte, leagă şi fixează. Aceasta vă permite să funcţionaţi în realitatea fizică. Ca atare, ego-ul joacă un rol foarte valoros care nu are nimic de a face cu "binele" sau "răul". Atunci când funcţionează într-o situaţie echilibrată, ego-ul este un instrument neutru şi indispensabil pentru sufletul care locuieşte pe pământ într-un corp fizic.

Oricum, când ego-ul începe să domine conştiinţa sufletului, în loc ca acesta să funcţioneze ca un instrument al său, el va scoate sufletul din echilibru. În cazul în care ego-ul dictează sufletului (acesta este semnul distinctiv al conştiinţei bazate pe ego), ego-ul nu va transforma pur şi simplu impulsurile interioare în formă materială, el va controla şi va suprima selectiv aceste impulsuri.  Apoi ego-ul vă prezintă o imagine deformată a realităţii. Ego-ul dezechilibrat este întotdeauna în căutare de putere şi de control şi, în această lumină, va interpreta toate faptele ca pozitive sau negative.

Este destul de instructiv să vă descoperiţi propria voastră putere de control bazată pe motivaţii în întâmplările de zi cu zi. Încercaţi să observaţi cât de des vreţi să supuneţi lucruri sau oameni voinţei voastre, chiar dacă este pentru o cauză nobilă. Cât de des vă enervaţi că lucrurile nu merg cum vreţi? Este important să realizaţi că dincolo de nevoia de control este întotdeauna teama de a pierde controlul. Deci, întrebaţi-vă: care este riscul să vă eliberaţi de control, să daţi drumul nevoii de predictibilitate? Care este frica voastră cea mai profundă?

Preţul pe care îl plătiţi acum pentru a ţine lucrurile "sub control", este această  atitudine tensionată şi reţinută faţă de viaţă.

Când îndrăzniţi să trăiţi din inspiraţie interioară şi faceţi doar ceea ce vă aduce bucurie, aceasta va crea o ordine naturală şi firească în viaţa voastră. Vă veţi simţi relaxaţi şi fericiţi fără a fi nevoie să vă modelaţi fluxul vieţii. Aceasta înseamnă să trăiţi fără frică: să trăiţi cu încredere deplină în ceea ce viaţa vă va aduce. Puteţi face asta?

Pentru un suflet tânăr, capcana conştiinţei bazate pe ego este aproape inevitabilă. Ego-ul oferă o cale de ieşire din problemele legate de frică şi de abandon; el mută atenţia de la "ceea ce există în interior" la "ceea ce puteţi obţine de la lumea din afară" . Aceasta nu este o soluţie reală a problemei, dar pare să aducă o uşurare pentru o perioadă de timp. Exercitarea puterii şi controlul asupra celor din jurul vostru vă poate da o satisfacţie temporară a "loviturii".  Este un sentiment de scurtă durată de a fi iubit, admirat şi respectat. Aceasta calmează durerea pentru un timp. Dar este de scurtă durată şi, din nou , va trebui să vă străduiţi să ieşiţi în evidenţă, pentru a fi cei mai buni, mai frumoşi sau mai utili.

Vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că sub stindardul ego-ului, puteţi fi atât drăguţi cât şi urâţi, atât generoşi cât şi egoişti, atât dominanţi cât şi servili. Mult din ceea ce este dăruit în mod aparent altruist este de fapt un apel inconştient la atenţie, iubire şi recunoaştere din partea celui ce a primit darul. Întotdeauna când sunteţi grijulii şi darnici cu alţii, pur şi simplu vă ascundeţi de voi înşivă.

Deci, pentru a înţelege ce înseamnă dominaţia ego-ului, nu trebuie neapărat să ne gândim la tiranii cruzi cum ar fi Hitler sau Saddam Hussein. Faceţi-o simplu, supravegheaţi-vă în viaţa de zi cu zi. Prezenţa dominaţiei ego-ului poate fi recunoscută prin necesitatea de a controla lucrurile. Un exemplu este faptul că doriţi ca anumite persoane să se comporte într-un anumit fel. Pentru a face ca acest lucru să se întâmple, afişaţi anumite tipare de comportament. De exemplu sunteţi înţelegători şi drăguţi, şi încercaţi să nu răniţi vreodată sentimentele cuiva. În spatele acestui comportament  există o nevoie de control. "Pentru că vreau să mă iubeşti, nu voi fi împotriva ta." Această linie de gândire se bazează pe frică. Este frica de singurătate, de a fi respins şi abandonat. Ceea ce pare a fi dulce şi frumos este, de fapt, o formă de auto-negare. Acesta este ego-ul la treabă.

Atâta timp cât ego-ul vă guvernează sufletul, va trebui să vă alimentaţi cu energia altora pentru a vă simţi bine. Vi se pare că trebuie să meritaţi acceptarea de la alte persoane, de la o autoritate exterioară vouă. Cu toate acestea, lumea din jurul vostru nu este fixă sau stabilă. Nu vă puteţi baza niciodată pe o adeziune permanentă, fie că este vorba  de soţ/soţie, şef sau părinţi. Acesta este motivul pentru care trebuie să "lucraţi" tot timpul, fiind mereu pe fază pentru "porţiunile de aprobare" ce vă ies în cale. Acest lucru explică stările mentale tensionate şi nervoase în care sunteţi blocaţi toţi în etapa ego-ului.

Egoul nu vă poate oferi dragostea adevărată şi stima de sine. Soluţia oferită pentru trauma abandonului este, de fapt, o groapă fără fund. Adevărata misiune a conştiinţei sufletului tânăr este de a deveni părintele pe care l-a pierdut.

Vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că structura vieţii pe pământ, în sensul de a începe procesul ca un copil neajutorat crescând până la a fi un adult de sine stătător, de multe ori vă invită să faceţi exact acest lucru. Cât de des cheia fericirii reale din viaţa voastră constă în aceasta: ca voi să deveniţi propriul vostru tată şi mamă, şi să vă dăruiţi dragostea şi înţelegerea pe care le-aţi pierdut şi care vă lipsesc şi de la ceilalţi. În sens mai larg, vorbind la nivel metafizic, asta înseamnă: să ajungeţi la înţelegerea faptului că voi sunteţi Dumnezeu, nu una dintre oile Sale cam pierdute. Aceasta este realizarea care vă va aduce Acasă. Aceasta este realizarea care vă va aduce la inima celui ce sunteţi, care este iubire şi putere divină.

Sfârşitul etapei ego-ului vine atunci când sufletul îşi dă seama că  repetă acelaşi ciclu de acţiuni şi gânduri din nou şi din nou. Ego-ul îşi pierde dominaţia atunci când în suflet creşte oboseala şi osteneşte să se lupte pentru o comoară tot timpul iluzorie. Sufletul începe să suspecteze că promisiunile jocului  sunt false şi că acolo nu există nimic de câştigat. Atunci când în suflet creşte oboseala de a încerca şi de a fi tot timpul în top, el lasă controlul să slăbească puţin.

Cu un consum mai mic de energie pentru a controla gândurile şi comportamentul, se deschide un spațiu energetic ce permite experienţe noi şi diferite. La început, atunci când intraţi în acest stadiu, se poate să vă simţiţi  foarte obosiţi şi goi în interior. Lucruri pe care înainte le-aţi considerat importante acum ar putea să vă apară total lipsite de sens. De asemenea, pot ieşi la suprafaţă temeri care nu au cauze clare sau imediate. Ar putea fi temerile vagi legate de moarte sau de pierderea celor dragi. De asemenea, poate ieşi la suprafaţă furia cu privire la situaţiile de la locul de muncă sau din căsnicie. Tot ceea ce părea de la sine înţeles este acum în dubiu. Acea conştiinţă bazată pe ego setată pentru a călăuzi, până la urmă apare.

Treptat capacul este ridicat de pe oală, şi tot felul de emoţii incontrolabile şi frici ies afară şi intră în conştiinţa voastră semănând îndoială şi confuzie în vieţile voastre.  Până în acel moment, aţi funcţionat lejer în mare măsură pe pilot automat. Multe modele de gândire şi sentimente s-au petrecut în mod automat în interiorul vostru, le-aţi lăsat să treacă fără să le contestaţi. Acest lucru a dat unitatea şi stabilitatea conştiinţei voastre. Cu toate acestea atunci când conştiinţa voastră creşte şi se extinde, personalitatea voastră se divide în două. O parte din voi vrea să rămână pe vechiul drum, iar cealaltă parte din voi cercetează aceste căi şi modalităţi şi se confruntă cu sentimente de disconfort, cum ar fi furia, teama şi îndoiala.

Expansiunea conştiinţei care are loc la finalul etapei ego-ului este, prin urmare, adesea percepută ca nesportivă, un intrus nedorit care strică jocul. Această nouă conştientizare nelinişteşte tot ceea ce înainte părea evident şi trezeşte în voi emoţii cu care nu ştiţi ce să faceţi. Când începeţi să vă îndoiţi de modelele de gândire şi de acţiune bazate pe ego, o parte cu totul nouă din voi intră în conştiinţa voastră. Este o parte din voi care iubeşte adevărul mai mult decât puterea.

Viaţa în conformitate cu condiţiile dictate de ego este foarte represivă. Voi serviţi un mic dictator fricos, iubitor de putere şi de control şi nu doar asupra mediului vostru cât mai ales asupra voastră. Fluxul vostru spontan de sentimente şi intuiţii este imobilizat de acest dictator. Ego-ului nu-i place prea mult spontaneitatea. Vă împiedică să vă exprimaţi liber sentimentele deoarece sentimentele şi emoţiile sunt incontrolabile şi imprevizibile, lucru care este periculos pentru ego. Ego-ul lucrează cu măşti.

În cazul în care ego-ul vostru vă dictează, "să fii dulce şi grijuliu, să câştigi simpatia oamenilor," voi vă veţi suprima sistematic sentimentele de nemulţumire şi de furie în voi. Dacă începeţi să vă îndoiţi de viabilitatea acestui dictat, aceste emoţii suprimate revin din nou. Sentimentele nu sunt eliminate prin suprimare. Ele continuă să trăiască şi cu cât sunt suprimate mai mult timp cu atât mai mult cresc în intensitate.

Odată ce sufletul experimentează golul şi îndoiala atât de caracteristică  etapei de încheiere a ego-ului, este posibil să  întâlnească şi să facă faţă tuturor sentimentelor şi emoţiilor care înainte au fost ascunse în întuneric. Aceste emoţii şi sentimente înfrânate sunt poarta de intrare în Sinele vostru mai Înalt. Prin explorarea a ceea ce voi simţiţi cu adevărat în loc de ceea ce ar trebui să simţiţi, voi vă restauraţi spontaneitatea şi integritatea, acea parte din voi numită "copilul interior ". Intrarea în contact cu sentimentele şi emoţiile voastre adevărate vă pune pe drumul către libertate. Tranziţia către o conştiinţă bazată pe inimă a început.

 

© Pamela Kribbe

Sursa

Traducere Monica Poka