vineri, 21 martie 2014

Timp, Multidimensionalitate și Lumina Sinelui Vostru


Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

În capitolele anterioare din seria Lucrătorilor în Lumină, am spus o poveste mai mult sau mai puţin cronologică despre istoria şi dezvoltarea interioară a sufletelor Lucrătorilor în Lumină. Această poveste poate da impresia dezvoltaţi în timp, de la punctul A la punctul B, de la întuneric la lumină, de la ignoranţă la înţelepciune.

Şi în anumite cazuri aşa şi este.


Totuşi, în acest capitol de încheiere, dorim să vă atragem atenţia dintr-o perspectivă diferită, un mod diferit de a vă privi, o perspectivă care scoate în afara timpului, în afara acestei istorii speciale şi familiarizează cu existenţa voastră atemporală, altfel spus multidimensionalitatea voastră.

Există o parte din voi care este complet independentă de spaţiu şi timp. Această parte este liberă în orice moment să intre în orice dimensiune sau zonă de experienţe doreşte. Este liberă să aleagă întunericul sau lumina în orice moment.

Din perspectiva pământească sunteţi în deplasare de la punctul A la punctul B într-un mod liniar. De exemplu, călătoriţi pas cu pas prin cele patru etape de dezvoltare interioară despre care am discutat.

Cu toate acestea dintr-o perspectivă atemporală, multidimensională, eu-l real nu se dezvoltă în timp, el este cel care experimentează dezvoltarea. Eu-l real nu are nevoie să se dezvolte. Îşi permite această experienţă în funcţie de propria şi libera sa alegere. Această alegere este motivată de o profundă cunoaştere a valorii mari  a experimentării dualităţii.

Din perspectiva voastră atemporală, a sinelui spiritual, sunteţi în orice moment liberi să experimentaţi orice punct de pe linia de la A la B la Z şi mai departe. Puteţi activa orice realitate a conştiinţei pentru voi, în orice moment, pentru că ideea că sunteţi blocaţi într-un anumit stadiu de dezvoltare interioară este în cele din urmă doar o iluzie.

Motivul pentru care dorim să vă atragem atenţia asupra acestei perspective este vă poate ajuta să străpungeţi barierele voastre interioare. Vă poate ajuta să străpungeţi vălul iluziei şi să intraţi în contact direct cu propriul vostru Sine de Lumină: energia îngerului care sunteţi de fapt.

Pentru a înţelege acest lucru ca pe o perspectivă reală de la care vizualizaţi, este nevoie să explicăm un pic noţiunea de timp.

Timpul

La cel mai înalt nivel al unităţii, nu este timp. Acesta este nivelul Spiritului, al lui Dumnezeu, al fiinţării pure. La acest nivel, nu există nici o dezvoltare, nu  există "a deveni" ci doar "a fi."

La cel mai scăzut nivel de unitate, la care separarea este experimentată cel mai puternic, o goală, liniară noţiune de timp este angajată. Prin "goală" Vreau să spun o noţiune ştiinţifică, abstractă de timp care este complet lipside subiectivitate şi de conţinutul simţirilor. Timpul în această accepţiune este o structură obiectivă în afara voastră. Timpul este ceva prevăzut peste experienţele voastre ca un cadru extern.


Un "curriculum vitae", de exemplu, pe care îl trimiteţi atunci când aplicaţi pentru un loc de muncă de multe ori constă în prezentarea obiectivă şi cronologică a faptelor. În acest an am făcut asta, în acel an am absolvit acea şcoală, etc. Puneţi accentul pe latura vizibilă, exterioară a lucrurilor. Partea interioară a lucrurilor - motivaţia, semnificaţia, subiectivitatea - este lăsată pe dinafară.

Pe nivelele energetice dintre unitate şi separare, timpul este o realitate care "fluctuează" cu experienţa voastră. Timpul este o notiune experienţială: un fel de a grava experienţa. La aceste nivele,  este timp dar nu este ceva independent sau extern experienţelor tale.

De exemplu, cu privire la planurile astrale unde călătoriţi în timpul somnului şi, de asemenea, după ce muriţi, nu există nici un "ceas al timpului." Ceasul este ultima încercare de a dezlega timpul de subiectivitate, adică de voi şi de experienţele voastre. Este o mare iluzie. Pe nivelul astral, timpul este ritmul experienţelor voastre. Uneori vă odihniţi, apoi vă întâlniţi cu cineva, apoi studiaţi ceva pentru voi înşivă, etc.  Punctul în care o etapă se încheie şi o alta începe nu este determinată de ceasul timpului - ceva exterior - ci de fluxul interior de sentimente, de ceea cepare natural.


Acest sentiment natural al timpului sau ritmului poate fi deasemenea parte din viaţa pe pământ. Subiectivitatea timpului, şi anume faptul timpul poate fi experimentat diferit în circumstanţe diferite, vă este familiară tuturor. Spuneţi "timpul zboară" atunci când vă distraţi, în timp ce timpul pare că stă, atunci când sunteţi în sala de aşteptare la dentist sau la o coadă la supermarket.

Acum scepticul din voi ar putea spune: timpul este perceput ca fiind deplasarea înceată atunci când circumstanţele sunt experimentate ca negative, întrucât timpul trece aparent mai repede atunci când circumstanţele sunt pozitive. Dar timpul în sine este întotdeauna acelaşi, ticăind în acelaşi mod rigid, indiferent cum experimentăm lucrurile.


Acesta este "cadrul obiectiv " al noţiunii de timp numită, de asemenea, şi noţiunea liniară de timp. Ea provine dintr-o abordare raţionalistă, ştiinţifică a timpului.

Dar imaginaţi-vă că nu ar exista nici un ceas, nici zi nici noapte, nici influenţe naturale cum ar fi soarele, luna şi mareele prin care să măsuraţi timpul. Atunci v-aţi putea baza doar pe propriul vostru sentiment subiectiv de timp.

Măsura voastră obiectivă a timpului - ceas - nu este într-adevăr bazată pe ceva exterior, ci este produsul minţii umane care doreşte împartă şiclasifice. Mintea umană are abstractizată o anumită ordine a lucrurilor din fenomenele naturale de pe pământ. Dar, "timp în sine", independent de factorul uman, nu există. Este o iluzie care este produsă de un tip de conştiinţă, care este prinsă în credinţa în separare.


Timpul este, în esenţă, subiectiv. Timpul este o modalitate de a sculpta experienţa în aşa fel încât să-i puteţi da un sens. De exemplu, puteţi spune despre cineva: "el este un suflet bătrân." referiţi, de fapt la numărul de ani sau de vieti, atunci când vă referiţi la bătrâneţe? Sau prin "bătrân" vreţi să spuneţi el exprimă anumite calităţi, cum ar fi înţelepciune, echilibru şi seninătate, mai degrabă decât o anumită durată de timp? Referirea la timp în expresia "suflet bătrân" este de fapt o referire la experienţă.

Timpul, în deplinul sens al cuvântului este "dinamica de a deveni" la nivel interior. Acesta poate fi un concept util în măsura în care vă ajută să articulaţi ritmul natural sau fluxul lucrurilor. Dar când este conceput ca ceva obiectiv, aflat de o parte şi cealaltă a voastră, el tinde să vă limiteze şi să vă distragă. Voi nu sunteţi limitaţi la un anumit termen. Voi nu sunteţi o fiinţă liniară . Există niveluri ale fiinţei voastre care sunt în afara cadrului de timp pe care îl experimentaţi în prezent. Este un aspect al vostru, adică multidimensionalitatea voastră asupra căreia dorim vă atragem atenţia acum.

 Multidimensionalitatea

În conformitate cu noţiunea liniară de timp,voi nu puteţi fi prezenţi în mai mult de un singur loc în acelaşi timp. Prin "voi", conceptul liniar se referă la corpul vostru, creierul si conştiinţa voastră, care este cumva legată de corp / creier. (Ştiinţa nu poate explica încă exact modul în care corpul şi conştiinţa sunt "legate", dar trebuie menţionat - în general - conştiinţa nu poate exista fără un corp fizic.)


Potrivit "întregului", conceptul de timp subiectiv, voi sunteţi prezenţi oriunde sălăşluieşte conştiinţa voastră. Unde sunteţi, în timp şi spaţiu, este determinat de concentrarea conştiinţei voastre, nu prin locaţia corpului vostru.

De exemplu: eşti la gară, aşteptând ca trenul tău să sosească. Va dura ceva timp încă, aşa că te aşezi şi stai şi priveşti în gol pentru un timp şi pe nesimţite intri într-o stare uşor modificată a conştiinţei. Te gândeşti la cineva cu care ai vorbit ieri. Îţi reaminteşti acea conversaţie cu uşurinţă şi îţi reaminteşti foarte bine cum te-a afectat. Retrăieşti anumite aspecte ale acestei conversaţii, atrăgând în Acum, momentele din trecut. Ceea ce de fapt faci este să călătoreti în trecut şi să vizitezi din nou energiile din acel moment. Energia ta prezentă , de acum, interacţionează cu energia ta din trecut, eventual crează schimbări în experienţa ta din acel moment şi modifică astfel trecutul.

Prin modificarea trecutului nu înseamnă modifici orice fapte fizice, dar  le suprapui cu o interpretare sau perspectivă diferită. Prin modificarea conţinutului simţit, al unui anumit eveniment din trecutîntr-un anumit sens modifici evenimentul pentru tine.

Gândeşte-te la acest exemplu.


Ai avut o conversaţie cu cineva, care s-a simţit jignit de o remarca a ta care nu a avut deloc intenţia de critică. Altă persoană cu care ai vorbit a început te mustre şi apoi a plecat. Acum tu la rândul tău te simţi ofensat, te simţi neînţeles, furios şi şocat în acelaşi timp. După ce ai ajuns acasă te-ai simţit tulburat pentru câteva ore, dar apoi te-ai liniştit şi ai avut un somn bun. Dimineaţa următoare în gară, a trebuit să aştepţi trenul şi ţi-ai amintit brusc această conversaţie aparte, în care lucrurile au mers, în mod surprinzător, prost. Acum privind dintr-o altă perspectivă, diferită , brusc îţi dai seama de ce omul s-a simţit atât de jignit de remarca ta. Îţi aminteşti unele fapte din trecutul său, fapte de care pur şi simplu ai uitat înainte de a fi avut această conversaţie. Poţi vedea acum reacţia lui emoţională într-o lumină total diferită, mai ales nu are nimic de a face cu tine. Nu ai fost tu cel care cauzat rana; tu numai ai zgândărit o rană mai veche care  în interiorul lui mai doare. Această perspectivă generează un răspuns emoţional diferit în tine. Simţi un sentiment de uşurare, înţelegere şi da... iertare. "Oh, văd ... acum am înţeles ... săracul."

În acel moment, ai recreat trecutul. I-ai suprapus o interpretare diferită a faptelor care înlocuieşte răspunsul tău iniţial. Să fie clar, acest lucru nu înseamnă răspunsul tău iniţial nu a avut loc, doar că energiile de furie, şoc şi neînţelegere au fost transformate în înţelegere şi iertare. O "alchimie spirituală" a avut loc prin interacţiunea dintre trecut şi prezent.


Într-adevăr, faptele fizice nu sunt atât de importante. Conţinutul simţit într - o situaţie, reacţia ta energetică la aceasta, acestea într-adevăr formează viaţa şi realitatea voastră. Prin urmare, am putea spune pe bună dreptate puteţi modifica trecutul călătorind prin timp pentru energiile trecute care au încă nevoie de rezolvare.

În timp ce stai în staţie desfăşurând călătoria ta în timp, există unele straturi din conştiinţa ta care sunt încă prezente în corpul tău. Poţi simţi "în spatele minţii talecând mâinile tale devin reci sau când unii tineri din spate vorbesc cu voce tare.


Conştiinţa este capabilă să se împartă. Aceasta poate fi în locuri diferite în acelaşi timp, în sensul că conştiinţa poate sălăşlui în realităţi energetice diferite în acelaşi timp.

Acesta este sensul multidimensionalităţii. Conştiinţa voastră nu se limitează la spaţiu şi timp. Deşi aveţi un acord de bază în timpul vieţii pe pământ că o parte a conştiinţei voastre este întotdeauna legată de corpul vostru pământesc, conştiinţa voastră nu este, prin urmare limitată la un anumit moment în timp. Voi nu sunteţi limitaţi de trecut sau viitor, pentru că ele nu sunt fixe. Ele sunt domenii lichide de experienţă. Ele sunt schimbătoare şi puteţi interacţiona cu ele din Acum.

Conştiinţa voastră este multidimensională chiar şi atunci când credeţi sunteţi închişi în corpul vostru fizic. Ştiţi expresia: "A fi blocat în trecut?" Cineva nu se poate elibera de trecut şi conştiinţa lui este plină cu experienţele trecute şi cu emoţii cum ar fi regretul, remuşcarea sau doar durerea. Această persoană "nu este aici." Ea este literalmente în trecut. Ea, ca în exemplul de mai sus, interacţionează cu trecutul din momentul acum, dar nu într-un mod eliberator, alchimic. Corpul ei este prezent în aici şi acum, dar ea este blocată în trecut. Timpul pentru ea stă pe loc, în timp ce ceasul ticăie şi măsoară trecerea săptămânilor şi lunilor. Acest lucru se datorează faptului că ea nu se mişcă experienţial.

Ea nu curge cu procesele naturale ale vieţii şi ale experienţei. Acesta este un exemplu de multidimensionalitate. Chiar şi atunci când te limitezi la o astfel de viziune îngustă a conştiinţei, eşti o fiinţă multidimensională. Prin aceasta vreau să spun multidimensionalitatea nu este ceva ce devii, este ceva ce eşti. Aceasta este natura ta, ea este starea ta naturală de a fi.

Adevărata întrebare este: cum poţi fi multidimensional într-un mod eliberator şi transformator ? Cum îţi poţi angaja multidimensionalitatea în aşa fel încât să poţi circula liber prin dimensiuni şinu-ţi pierzi legătura cu spiritul tău divin ? Fiind multidimensional dintr-un spaţiu de înţelepciune şi de conştientizare: acesta este destinul vostru spiritual. Este destinul vostru să deveniţi creatori multidimensionali pe deplin conştienţi.

Fiind conştient multidimensional înseamnă te-ai eliberat de iluzia timpului liniar, ceea ce înseamnă de asemenea că te-ai eliberat de ideea nu eşti mai mult decât corpul tău.

A fi conştient multidimensional presupune a te identifica cu spiritul (Dumnezeu) din interiorul tău care este absolut liber intre în orice tărâm de experienţă, de dimensiune, ce alege.

A fi conştient multidimensional este o parte esenţială a realităţii Noului Pământ.

Motivul pentru careluptaţi cu conceptul multidimensionalităţii este că voi îl concepeţi "a fi în două locuri diferite în acelaşi timp" într-un mod fizic. Corpul vostru fizic nu poate fi în două locuri fizice în acelaşi timp. Cu toate acestea dimensiunile nu sunt locuri fizice, nu sunt "bucăţi de materie," ca să spunem aşa. Dimensiunile sunt tărâmuri ale conştiinţei, sfere de conştiinţă care respectă anumite legi energetice.


Conştiinţa voastră poate împărtăşi dimensiuni diferite, în acelaşi timp. Acest lucru se întâmplă ACUM. Există realităţi din trecut, viitor, planuri astrale, vieţi trecute, ale îngerului din tine şi chiar mai mult, care se intersectează şi se întâlnesc în interiorul tău chiar aici, chiar acum. Voi sunteţi multidimensionali acum, dar sunteţi multidimensionali într-un mod conştient? Permiteţi dimensiunilor să curgă în voi şi în afară de voi, acceptaţi ceea ce energiile vă aduc şi le puteţi recunoaşte ca fiind ale voastre?

Voi interacţionaţi cu alte dimensiuni a căror parte sunteţi tot timpul, dar dacă o faceţi într-un mod conştient şi de acceptare, voi transformaţi de fapt aceste realităţi dimensionale. Prin îmbrăţişarea energiilor blocate sau înfrânate din aceste dimensiuni şi aducerea lor în lumina conştiinţei voastre, eliberaţi şi integraţi părţi din Sinele vostru şi vă schimbaţi prezentul.


Multe tărâmuri ale conştiinţei se întâlnesc în tine şi eşti în esenţă, maestrul care alege să experimenteze unul dintre ele. Sunteţi liberi să călătoriţi prin oricare dintre ele, rapid sau lent, aproape sau departe. Atâta timp cât identificaţi cu Spiritul din voi, veţi păstra conştientizarea faptului că sunteţi liberi.

Dar când te blochezi în gândurile de limitare, care deţin convingeri ca "acest lucru nu este posibil", "aşa ceva nu este permis", "acest lucru va merge prost", etc, te scufunzi în iluzia separării. Eşti prins în iluzia timpului liniar, iluzia că eşti un corp, iluzia că eşti separat de Dumnezeu. În acest fel, sufletul devine temporar "legat" de anumite tărâmuri de experienţă. Sufletul îşi uită originile sale adevărate, divinitatea şi libertatea sa.


Această capturare sau "legare" este, de asemenea, numită karma.

A te "dezlega" sau a te elibera de multe ori presupune un număr de etape sau stadii a ceea ce se  numesc "creşteri interioare." Din punct de vedere uman liniar, "eliberezi karma" şi te transformi încet în acord cu cele patru etape de dezvoltare interioară pe care le- am descris în această serie numită Lucrători în Lumină. Din punct de vedere al Spirituluipur şi simplu revii înapoi în starea ta naturală de conştientizare divină. Din acest punct de vedere, eliberarea karmei nu este altceva decât reamintirea divinităţii voastre.

Lumina  Sinelui Vostru

Multe dimensiuni, multe tărâmuri de conştiinţă se întâlnesc în tine. Şi tu eşti cu adevărat maestrul, creatorul tuturor câmpurilor dimensionale. Eşti o stea cu multe raze, un suflet conştient cu multe manifestări. Eşti liber activezi orice realitate pe care o alegi.


Dacă scăpaţi de noţiunea de timp liniar sau cronologie, permiteţi să credeţi trecutul sau viitorul nu determină. Poţi apoi să simţi că te afli în centrul unui câmp de dimensiuni vibrator, toate provenind de la o divină, atemporală sursă: tu.

Imaginaţi-în centrul tuturor acestor realităţi, tututor acestor posibilităţi, apoi alegeţi-o pe cea care poartă cea mai multă Lumină pentru voi.

Alege raza cea mai frumoasă, cea mai strălucitoare din câmp, şi apoi, pentru o clipă, du-te în interiorul său şi simte cum este să FII acea rază.


'> Acesta este Sinele vostru de Lumină.

Aceasta este partea din voi care îi place cel mai mult lui Dumnezeu.

În mod tradiţional, fiinţele cele mai apropiate de Dumnezeu sunt numite arhangheli.

Şi asta este ceea ce sunteţi, în această dimensiune, chiar acum.
Sunteţi cu adevărat arhangheli.
Ascultaţi
Citiţi fonetic

Arhanghelii sunt fiinţe care sunt foarte aproape de Spiritul lui Dumnezeu, dar ei nu sunt complet una cu el. Ei sunt un cu pas mai îndepărtaţi de conştiinţa absolută, în sensul de Fiinţă pură, fără diferenţiere, devenind individualităti.


Arhanghelii au un fel de individualitate. Nu este unicitate pentru toţi. Un arhanghel poate fi format să aibă anumite caracteristici. Nu se poate spune aceasta despre Dumnezeu sau Spirit. Dumnezeu este totul şi nimic. Din această cauză, arhanghelii au intrat în "tărâmul separării," domeniul "eu" versus "Alţii". Ei sunt parte din dualitate, oricât de puţin.

Un arhanghel este un aspect al lui Dumnezeu care s-a manifestat pe sine însuşi ca o Fiinţă specială, o Formă particulară. Filozoful grec Platon a numit aceasta o idee, care, în termenii noştri, este o bază sau  un "arhetip" al realităţii energetice care transcende lumea fizică. În acest sens Arhanghelii sunt Idei platonice. Există un arhanghel (idee) al Iubirii, al Adevărului, Binelui, etc, fiecare încorporând energia unui anumit aspect al lui Dumnezeu. Arhanghelii nu sunt atât de mult persoane cât câmpuri de energie, cu un parfum individual.


De ce Spiritul sau  Dumnezeu externalizează aspectele lui însuşi în acest fel?

A fost bucuria de creativitate cea care a făcut acest lucru.

Energiile arhanghelilor sunt o expresie a bucuriei creatoare nesfârşite a lui Dumnezeu.

Arhanghelii nu sunt în afara lui Dumnezeu. Nimic nu este în afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este în totul. Dumnezeu este prezent în toate energiile create ca un "aspect al spiritului". Acest aspect este cel ce face ca toate aceste energii să fie una.


Ceea ce separă o fiinţă de altă fiinţă, ceea ce o face diferită si unică, este "aspectul sufletului." Aspectul sufletului acoperă individualitatea unei fiinţe.

Toate fiinţele create care au individualitate sunt cu adevărat o împreunare dintre spirit şi suflet, dintre conştiinţă (spirit) şi experienţă (suflet).

Creaţia este un dans al Spiritului şi al Sufletului.

Arhanghelii sunt, ca să spunem aşa, primii născuţi ai lui Dumnezeu. Nu "primii" într-un sens liniar, ci în sensul de a fi foarte aproape de Dumnezeu. Ei poartă în interiorul lor o conştientizare profundă a divinităţii lor, "aspectul spiritului." Oamenii percep arhanghelii ca o lumină strălucitoare si pură.

Există arhangheli diferiţi. Fiecare arhanghel emana energie ca razele de lumină a unui soare. Prin emiterea acestor raze mai departe şi mai departe, arhanghelii intră în contact cu spaţii necunoscute, cu tărâmuri de experienţă noi pentru ei. Energia arhanghelică ajunge afară şi în această mişcare spontană, creativă, se poticneşte de ceea ce este Altfel decât ea, care nu este lumină, ci întuneric. Întuneric aici înseamnă doar: mai îndepărtat de Unime / Spirit, aflat mai departe, într-un tărâm de individualitate.


Dumnezeu sau Spiritul nu este nici întuneric, nici lumină. Dumnezeu pur şi simplu este. Arhanghelii sunt fiinţe de lumină. Prin crearea Luminii, Dumnezeu a creat, de asemenea, Întunericul. Aceasta este, pur şi simplu , pentru că arhanghelii sunt în dimensiunea dualităţii, în afară de Unime. Ei au un sentiment de individualitate. Crearea Luminii însuşi (a îngerilor) a adus cu sine crearea Întunericului însuşi, o parte a Sinelui în care lumina este absentă. Este o frumuseţe în această polaritate, deoarece aceasta constituie dinamica creaţiei.

Dumnezeu,existenţă pură şi conştiinţă, tânjea după experienţă, şi această experienţă a avansat prin universul creat, prin prezenţa ei în lumină şi în aspectele ei întunecate.

Ceea ce arhanghelii aveau să experimenteze, după ce au intrat în sfera dualităţii, Dumnezeu nu ştia. Aceasta este ceea ce el a râvnit: să nu cunoască totul, ci experimenteze ceva nou.


Prin păşirea în afara Unimii, arhanghelii au intrat într-un spaţiu gol, un spaţiu al potenţialităţii, un spaţiu cu posibilităţi nesfârşite.

Arhanghelii au aflat ei ar putea crea multe forme şi să trăiască în ele. Orice formă locuieşti ca fiinţă conştientă ai un anumit unghi sau perspectivă , care permite "conştiinţei neformate" să experimenteze lucruri în moduri specifice.

Întregul proces în care arhanghelii s-au aventurat pentru a experimenta poate fi descris ca o imensă cascadă de lumină strălucitoare.Energia  arhanghelilor este revărsată de către Dumnezeu / Sursa ca un flux masiv de apă cristalină, luminoasă, curgând în fiecare direcţie. În cadrul acestui flux imens de apă, fluxuri mai mici s-au despărţit, divizându-se în fluxuri chiar mai mici, până când acestea au ajuns mici picături de lumină lichidă .Aceste picături pot fi comparate cu unităţile individuale de conştiinţă, fiecare cu propriul set de experienţe.

Dansul spiritului şi sufletului a început acum cu adevărat!

Unităţile individuale de conştiinţă, pe care le numim suflete, au mers mai departe cu călătoria lor. Ele purtau în adâncul lor energia Spiritului sau Sursei, precum şi energia arhanghelului provenită de la aceasta. Dar cu cât au călătorit mai departe şi mai departe, au ajuns la experienţa în care a fost posibil să-şi uite originile, să uite de divinitatea lor şi să devină pierduţi în întuneric şi iluzie. Această polaritate lumină - întuneric putea fi cel mai bine experimentată ca fiinţă umană care trăieşte pe pământ.


Atunci când descriem procesul prin care arhanghelii proveniţi de la sursă în cele din urmă devină umani, pare că ar fi o poveste liniară, cronologică. Dar nu este chiar aşa. Emanaţia sau cascada de energie de la Dumnezeu, are loc chiar Acum. Această poveste este despre identităţi care sunt disponibile pentru tine  Acum, nu despre cine aţi fost în unele din trecutul îndepărtat. În acest moment, există un strat de energie angelică pură în tine, un strat de lumină pură. Există în tine, de asemenea, straturile de confuzie şi teamă. Dar poţi alege, în orice moment, să fi Lumina însuşi, îngerul care eşti. Acest lucru nu este ceva ce trebuie dezvolţi, este pur şi simplu o parte a celui/celei care sunteti.

Este important să realizaţi că nu aveţi nevoie să priviţi în sus la maeştrii spirituali, ghizi sau îngeri. Nu există  nici o autoritate superioară ţie. Tu însuţi aparţii  "primilor născuţi," şezând lângă tronul lui Dumnezeu. Tu însuţi eşti şi Dumnezeu şi înger.


Cel mai simplu mod de a intra în contact cu sinele vostru de Lumină este prin conectarea cu stratul de conştiinţă pură, Spiritul pur din interiorul vostru. Puteţi face acest lucru devenind liniştiţi atât la nivel interior cât şi exterior. Liniştea pe care o experimentezi atunci este cu adevărat mereu prezentă în tine, trebuie doar să devii conştient de ea.

Când sunteţi conectat la linişte, dimensiunea eternităţii din interiorul tău, poţi simţi dorinţa Spiritului de a experimenta. Din această dorinţă s-a născut Sinele tău de Lumină.

Sufletul experimentează cea mai mare bucurie în interacţiunea dintre Spirit şi experienţă, interacţiunea dintre divinitate şi umanitate. Acesta este secretul universului.


Atunci când eşti Spirit pur, realitatea ta este statică. Nimic nu se schimbă. Experienţa şi mişcarea apar numai atunci când există o relaţie cu ceva în afara ta / Spirit. Când simţi ceva, altceva decât pe tine însuţi, apare o invitaţie de a explora, de a simţi, pentru a afla. Dar pentru a experimenta ceva, altceva decât pe tine, va trebui să te îndepărtezi de absolutul Unimii, de Dumnezeu / Spirit. Când faci asta, vei deveni un suflet individual.

Sunteţi un suflet unic: cu un picior în tărâmul Absolutului, şi un picior în tărâmul Relativului (dualităţii).

În explorarea relativităţii (dualităţii), poţi merge atât de departe de Acasă încât să pierzi contactul cu Spiritul din interiorul tău. Din această cauză sufletul tău se pierde în iluzia fricii si separării.


Cea mai mare bucurie posibilă este atunci când intri în tărâmul Experienţei în timp ce rămâi conectat cu Spiritul, cu Acasă. Interacţiunea echilibrată dintre spirit şi suflet este sursa celei mai mari creativităţi şi iubiri.

Din această perspectivă, sunteţi toţi pe calea de a găsi echilibrul corect între Unimea absolută şi a fi un suflet individual. Cei dintre voi care sunt Lucrători în Lumină în prezent lucrează spre o mai bună conştientizare a unirii lor cu Spiritul. Ei au călătorit în dualitate mult şi departe, şi ei, adică tu, dragul meu cititor, eşti gata să te întorci Acasă. Nu într- o Acasă statică sau Unime Pură, ci într-o realitate dinamică, creativă  a divinului, oameni multidimensionali a căror experienţe vor fi pline de bucurie şi lumină.


În toţi cei care citiţi aceasta există o dorinţă intensă pentru Acasă şi o determinare profundă în a cunoaşte cu adevărat cine sunteţi. Păstraţi dorinţa şi fermitatea în viaţă şi aveţi încredere în ea, pentruea vă va aduce Acasă.

© Pamela Kribbe 


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.