duminică, 9 martie 2014

Eliberarea de familia în care v-ați născut



Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe 

Dragi prieteni, îmi face o mare plăcere să fiu din nou cu voi. Voi toţi sunteţi războinici curajoşi. Prezenţa voastră într-un corp fizic astăzi pe Pământ vorbeşte despre marele vostru curaj şi disponibilitatea de a face faţă întunericului, din înăuntru şi de afară şi de a vă răspândi lumina asupra lui, lumina conştiinţei voastre. Sunteţi războinici în sens spiritual şi armamentul vostru constă atât din compasiune cât şi din discernământ. Nu trebuie să învingeţi temerile şi iluziile realităţii voastre numai prin iubire şi compasiune. Aceste calităţi esenţiale, predominant feminine trebuie să fie completate de calităţile masculine ale clarităţii şi discernământului. Compasiunea vă permite să percepeţi esenţa de lumină în orice expresie a dualităţiii, de exemplu să recunoaşteţi lumina sufletului cuiva, chiar dacă personalitatea sa este plină de negativitate. Discernământul vă face conştienţi de prezenţa energiilor fricii şi a celor legate de putere sub orice formă apar ele şi vă permite distanţaţi de ele, să le lăsaţi să plece din câmpul vostru energetic.

Pentru a şti cine sunteţi trebuie să vă eliberaţi de ceea ce nu sunteţi. Discernământul vă ajută să vă eliberaţi de ceea ce nu sunteţi. Discernământul este "energia sabiei", energia care vă ajută să vă setaţi limitele şi să vă găsiţi propriul drum. Eu o numesc energia masculină şi este o completare necesară pentru calităţile feminine ale înţelegerii şi iertării. Subliniez importanţa "sabiei discernământului" în acest mesaj, pentru că este foarte relevantă pentru problema pe care o vom discuta astăzi.

Astăzi, aş dori vorbesc despre relaţia voastră cu părinţii şi cu familia voastră biologică în general. Când voi intraţi pe o cale a creşterii spirituale, această problemă va fi la un moment dat în prim-planul atenţiei voastre.

Am putea privi naşterea voastră într-un corp fizic ca o cădere în întuneric dacă o disociaţi de orice noţiuni de păcat sau vinovăţie. Procesul naşterii este de fapt o adevărată plonjare în adâncul pe care în mod conştient l-aţi ales din careva parte a sufletului vostru. Din esenţa sufletului vostru aţi decis luaţi asupra voastră această prezentă încarnare, şi aţi simţit încrederea şi perseverenţa necesară pentru "îndeplinirea misiunii". Totuşi în momentul în care aţi plonjat, ca să spunem aşa, voi aţi fost înmuiaţi într-o stare de non-cunoaştere, o stare de necunoaştere temporară. De îndată ce aţi intrat în realitatea materială a pământului, conştiinţa voastră a devenit învăluită sau hipnotizată de anumite iluzii care nu sunt altceva decât obiceiurile adânc ancorate de majoritatea oamenilor de pe pământ. Aceasta este plasa care este ţesută în jurul vostru.

Când intraţi în viaţa de pe pământ, memoria  "celeilalte părţi" este încă proaspătă şi vie. Dar voi nu aveţi cuvinte să o exprimaţi, nici o modalitate de a comunica adevărul despre ea, lucrurile simple cum ar fi iubirea necondiţionată şi siguranţa care vă înconjoară oriunde mergeţi. Energia de Acasă este încă evidentă pentru voi, aşa cum este pentru peşti apa. Dar apoi intraţi în lumea fizică şi în realitatea psihologică a părinţilor voştri. Voi ajungeţi la ei, dorind să păstraţi viu acel sentiment de Acasă dar se pare că sunteţi izolaţi, că este o plasă aruncată în jurul "părţii peşte" din voi. Aceasta este trauma naşterii, care are nu numai aspecte fizice ci şi aspecte profund spirituale.

Plasa care vă prinde când cădeţi este ţesută în principal din modul de a fi al părinţilor voştri, concepţiile lor de bază asupra vieţii, modul în care se raportează la ei înşişi, speranţele şi dorinţele lor pentru voi. Când v-aţi născut, conştiinţa colectivă de pe pământ era încă în strânsoarea conştiinţei bazate pe ego, la fel cum este şi acum. Vremurile sunt în schimbare, dar există un fel de stadiu incipient în care lucrurile au nevoie de timp pentru a câştiga un avânt înainte ca schimbarea reală, fundamentală să devină un fapt actual determinat. În prezent sunteţi încă în aceste etape de început, şi munca interioară pe care o faceţi este vitală în acest sens. Deci, atunci când aţi intrat pe pământ, aţi intrat într-o realitate dominată de conştiinţa bazată pe ego şi v-aţi familiarizat cu ea prin energia părinţilor voştri.

Când aţi intrat în realitatea conştiinţei bazate pe ego reprezentată de părinţii voştri, aţi avut de- a face cu un număr de iluzii generalizate, dintre care aş dori să le numesc pe cele trei mai importante.

1.   Pierderea măiestriei

Prima iluzie este
iluzia pierderii măiestriei. Această iluzie vă face să uitaţi, când creşteţi şi deveniţi adulţi, că sunteţi creatorul a tot ceea ce se întâmplă în viaţa voastră. Cei mai mulţi oameni nu recunosc că ceea ce li se întâmplă în viaţă este propria lor creaţie. Ei de multe ori simt că sunt o victimă a " marilor puteri ", care le fac şi le modelează viaţa . Aceasta este pierderea măiestriei.

2.   Pierderea unităţii

Prin plonjarea în conştiinţa umană colectivă, portretizată de părinţii voştri, veţi pierde de asemenea sentimentul de unitate cu tot ceea ce este viu. Realizarea de bază a "unităţii tuturor lucrurilor" este lent filtrată afară de conştiinţa voastră. Sunteţi încurajaţi săconstruiţi propriul vostru ego. În conformitate cu conştiinţa bazată pe ego, suntem cu toţii în esenţă fiinţe distincte, luptând pentru propria noastră existenţă, luptând pentru supravieţuire, hrană şi recunoaştere. Ni se pare că suntem limitaţi la propriul nostru corp şi blocaţi în realitatea noastră psihologică proprie cu nici o legătură reală şi deschisă cu "celălalt." Aceasta este iluzia separării şi sentimentul tragic al singurătăţii care o însoţeşte.

3.   Pierderea iubirii

Şi apoi mai este pierderea iubirii, adică  a sentimentului de bucurie necondiţionată şi de siguranţă, care apartine cu adevărat inimii voastre ca un drept natural prin naştere. Pe măsură ce intraţi în  planul pământului unde energia iubirii nu este deloc evidentă, în mod treptat începeţi să confundaţi iubirea cu tot felul de energii care nu sunt iubire, cum ar fi admiraţia, bogăţia sau dependenţa emoţională. Aceste noţiuni confuze de iubireafectează relaţiile şi practic vă fac să căutaţi în permanenţă în afara voastră ceva pentru a recâştiga acel sentiment de iubire necondiţionată care este de fapt adânc în interiorul vostru.

Cum vă afectează pe voi aceste iluzii sau pierderi depinde de energia specifică a casei voastre părinteşti şi de mediul familial. În general, conştiinţa părintească este un amestec de ego şi inimă, de teamă şi de lumină. Există anumite domenii în care părinţii voştri sunt susceptibili de a fi foarte ataşaţi de sau cuplaţi cu iluziile menţionate mai sus. Dar din alte puncte de vedere ei pot fi destul de luminaţi, de exemplu prin faptul că au experimentat  suferinţa şi creşterea interioară în unele zone care le-au deschis inimile. Modul specific în care aceştia sunt blocaţi în iluziile conştiinţei bazate pe ego este diferit pentru fiecare părinte sau familie.

Atunci când intraţi în această configuraţie specifică a energiilor care alcătuiesc familia în care v-aţi născut, conştiinţa voastră este larg deschisă cu încă un abia simţit sentiment al limitelor personale. Ca şi copil, voi luaţi din energiile părinţilor voştri totul, ca o amprentă de bază, care are un efect profund asupra modului în care experimentaţi lucrurile mai târziu. Nu există niciun filtru încă. Aceasta se întâmplă doar mult mai târziu, când deveniţi conştienţi de voi ca voi înşivă, aproximativ în timpul pubertăţii, când vă dezvoltaţi conştiinţa necesară pentru a cerne totuşi aceste energii şi să aflaţi ce simţiţi a fi bine şi natural pentru voi şi ce nu.

La început ataşaţi foarte puternic de paradigma părinţilor voştri, şi apoi cum creşteţi mai mari şi câştigaţi mai multă conştiinţă de sine, începeţi să vă chestionaţi părinţii din perspectiva în care vedeţi voi lucrurile în căutarea propriului vostru simţ al identităţii. Acest proces de creştere psihologică este foarte asemănător cu trecerea de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă. Stadiile naturale ale vieţii pe pământ, ciclurile biologice şi psihologice şi anotimpurile,sunt corelate cu etapele de creştere naturală, în sens spiritual. Tranziţia de la conştiinţa bazată pe ego la cea bazată pe inimă de multe ori merge în paralel cu depăşirea limitărilor, energiile fricii care au controlat familia voastră biologică.

Trauma naşterii cosmice pe care aţi experimentat-o atunci când v-aţi născut ca suflet individual (a se vedea capitolul Durerea naşterii cosmice) este într-o anumită măsură, repetată de fiecare dată când începeţi o nouă viaţă pe pământ. În momentul naşterii voastre, părinţii voştri aparţin energiei de pe pământ. Ei deja s-au adaptat la această dimensiune, la legile care se aplică aici. Adeseori, acestea sunt legi limitatoare care nu sunt deloc evidente pentru copil. Părinţii reprezintă astfel pentru copil conştiinţa bazată pe ego, energia celor trei iluzii. Copilul le întâlneşte în casa părintească, şi modul în care ele au prins formă în părinţi vor influenţa puternic copilul pentru tot restul vieţii sale.

Mai ales în primele trei luni, copilul ia din jurul său foarte profund. Energiile părinţilor pătrund în conştiinţa copilului nestingherite de gândirea raţională sau de apărare. Pe de altă parte există încă un "colţ de rai" în memoria sa, o parte a conştiinţei copilului, care este nealterată de iluzii, care cunoaşte iubirea, măiestria şi unitatea ca stare naturală a fiinţei. Această conştientizare se ciocneşte cu energiile bazate pe ego din jur, iar acest  conflict este profund dureros. Pot face copilul să vrea să se întoarcă şi să se ducă înapoi "acasă"; aceasta poate provoca o gravă împotrivire faţă de viaţă chiar de la început. Aceasta este, de fapt trauma naşterii cosmice repetată din nou.

Cum să gestioneze copilul această coliziune sau conflict al energiilor ? Cel mai adesea, acesta îşi închide unele părţi din el însuşi sau ea însăşi. Unele părţi ale conştiinţei copilului se vor  ascunde. Copilul va avea tendinţa de a se acorda cu energiile părinţilor, de a se adapta la ele, pentru că este în întregime dependent de ei la început. Copilul este într-o stare fizică foarte vulnerabilă şi are o mare dorinţă de a fi hrănit şi iubit de către părinţi. Amintirile sale despre starea naturală de unitate, iubire şi măiestrie este de fapt darul copilului pentru părinţi, dar ei sunt adesea în imposibilitatea de a primi acest cadou, odată ce au fost învăluiţi de energia  iluziilor. Ei sunt astfel incapabili să primească cu adevărat copilul.

Şi părinţii au fost la un moment dat copii, binenţeles, şi au trecut prin acelaşi proces. Părinţii nu-şi forţează în mod conştient temerile şi iluziile în copiii lor. Totuşi, ca adulţi au absorbit involuntar multe energii ale conştiinţei bazate pe ego.

În momentul naşterii unui copil, părinţii adesea experimentează o trezire temporară. Privind cum această mică creatură inocentă iese din pântecele mamei, încredinţându-se  lumii, atât de deschisă şi de vulnerabilă, stârneşte un sentiment profund de veneraţie în aproape oricine. Acest moment sacru deschide larg porţile pentru Acasă în conştiinţa părinţilor şi ei - în necunoştinţă de cauză - ajung la miezul divin din interiorul lor care cunoaşte iubirea necondiţionată şi unitatea. Ei intră pentru o perioadă de timp într-un spaţiu sacru, şi simt cine sunt dincolo de iluzii. Dar de multe ori aceasta este o stare temporară de fericire, pentru că după aceea lucrurile se vor aşeza şi vor "reveni la normal". Modul lor de gândire şi de simţire va avea tendinţa de a cădea înapoi în tiparele cu care au fost obişnuiţi. Şi, astfel deschiderea către conştiinţa bazată pe inimă se închide din nou.

Şi ce se întâmplă cu copilul când acesta creşte ? Cei mai mulţi copii aleg să se adapteze atât de puternic la cadrul parental de referinţă încât ei pierd legătura cu energia originală a sufletului lor, energie de care au fost atât de conştienţi  la începutul încarnării lor. În această primă fază a vieţii lor (până la pubertate), ei sunt atât de implicaţi în propria lor focalizare în această lume şi în a obţine dragoste şi atenţie din partea părinţilor lor, încât uită cine sunt ei înşişi.

Cum afectează acest lucru copilul ? Copilul are o dorinţă neînfrânată de dragoste şi de siguranţă şi atunci când dă peste părţi înfricoşate, blocate în energiile părinţilor, el devine confuz din cauza lor. El va experimenta durere şi un sentiment de abandon. Dar va ascunde aceste emoţii de sine însuşi, pentru că sunt prea dureroase pentru a le realiza pe deplin atunci când se află într-o astfel de stare de vulnerabilitate şi de deschidere. Ceea ce copilul va face va fi să se lege la ochi şi să-şi creeze imagini iluzorii ale iubirii. Pentru a supravieţui emoţional, îşi va permite sie însuşi să fie indus în eroare de falsele imagini ale părinţilor, deoarece dacă iubirea necondiţionată nu este posibilă, iubirea condiţionată pare mai bună decât nimic. Copilul, în general, se va supune pentru a primi iubirea şi siguranţa de care are nevoie şi de care îşi aduce aminte de Acasă. Şi, prin urmare, el va confunda energiile greşite cu iubirea. De exemplu, va confunda iubirea cu mândria părinţilor pentru anumite realizări ale sale sau cu nevoile emoţionale ale părinţilor pentru copil.

Ori de câte ori copilul realizează ceva care-i face mândri pe părinţi iar copilul este felicitat pentru aceasta, el poate simţi cum i se deschide inima de bucuria că este plăcut şi apreciat. Dar dacă mândria părinţilor nu provine dintr-o sursă de reală înţelegere a copilului, dacă nu se bazează pe aspiraţiile copilulului însuşi ci mai mult pe ceea ce societatea aşteaptă de la copil, atunci mândria este într-adevăr ca o otravă. Copilul este recompensat ca să trăiască după standarde externe, în care iubirea înseamnă ca acestea să intre în contact cu standardele interioare ale copilului cu ceea ce ei doresc să realizeze în această viaţă pentru ei înşişi. Atunci când atenţia este în mod sistematic axată pe realizările exterioare, copilul va fi păcălit să creadă realizarea este egală cu iubirea şi el va tinde să-şi crească conştiinţa vinovăţiei atunci când nu face "ceea ce este bine", ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu standardele externe. Ca adult, el poate deveni o persoană care nu-şi dă seama atunci când limitele sale au fost depăşite sau când lucrează prea din greu. El va afla că pur şi simplu simte nevoia de realizări tot timpul, şi nu înţelege de ce a munci din greu a devenit o dependenţă.

O altă denaturare a adevăratei energii a iubirii este atunci când copilul începe să confunde iubirea cu dependenţa emoţională. Mulţi copii se simt iubiţi atunci când se simt necesari părinţilor lor. Ei simt cu adevărat o gaură în inima părinţilor lor, o gaură pentru că părinţii nu au avut grijă de ei înşişi, şi atunci când apare copilul, el se oferă ca un părinte substitut. El încearcă le ofere părinţilor iubirea şi sprijinul care le lipsesc în interior. În acest fel, el vrea să placă părinţilor şi să obţină iubirea de care are atât de mare nevoie. Dar acest tip de serviciu nu este iubire, desigur. Este o încurcătură periculoasă de energii care vor crea o mulţime de dificultăţi mai târziu, atât în ​​relaţia dintre părinţi şi copil cât şi în relaţiile intime în care copilul va intra ca adult.

Mulţi părinţi au experimentat o lipsă a iubirii necondiţionate în propria lor copilărie. Ei nu au fost cu adevărat primiţi nici de către părinţii lor. Acest lucru a lăsat în fiinţa lor o durere adânc înrădăcinată şi un sentiment de abandon. Atunci când la rândul lor au un copil, ei îl îmbrăţişează cu sentimente amestecate. Pe de o parte, este o iubire autentică în ei, dar pe de altă parte, este nevoia subcoştientă "de a compensa pierderea".  rinţii adeseori încearcă să-şi vindece propriile lor răni emoţionale prin relaţia cu copilul lor . Atunci când fac acest lucru inconştient, ei folosesc copilul ca pe un părinte substitut – copilul trebuie să le dea iubirea care atât de dureros le-a lipsit în propria lor copilărie.

Atunci când se întâmplă acest lucru, mesajele "Te iubesc" şi "Am nevoie de tine" se amestecă complet pentru copil. Energia copilului nu va mai fi a lui proprie, deoarece se va simţi absorbit de nevoia părinţilor, şi această absorbţie îl va face pe copil să se simtă bine! Îi va da un fals sentiment de siguranţă, care în momentul în care copilul devine adult îl va face să se simtă profund iubit de cineva atunci când energia lui este epuizată şi deţinută de această persoană. El se va simţi iubit şi apreciat atunci când îşi extinde limitele pentru a da cât de mult poate. El va interpreta dependenţa emoţională, chiar şi gelozia şi posesivitatea ca o formă de dragoste întrucât aceste energii îi sunt diametral opuse. Această pierdere tragică de sine se naşte din asocierea iubirii cu nevoia.

Până în prezent, am subliniat că, atunci când veniţi pe pământ ca şi copil, sunteţi scufundaţi într-un "ocean de totală uitare," o reţea de iluzii care la început pare a prinde de-a binelea. Cu toate acestea la nivel de suflet, voi conştient vă permiteţi să fiţi conduşi greşit. Adânc în interiorul vostru, atunci când vă încarnaţi pe pământ, aveţi încrederea că veţi găsi soluţia şi calea de ieşire. Este misiunea voastră să găsiţi calea de ieşire din iluzii şi de a aduce în lume "energia soluţiei," energia iubirii şi clarităţii , disponibilă celorlalţi.

În anumite momente din viaţa voastră vor exista oportunităţi şi posibilităţi care vă vor ajuta să vă îndepliniţi această misiune. Pe măsură ce creşteţi veţi întâlni anumite persoane sau situaţii, care vă vor invita sau vă vor provoca să aflaţi cine sunteţi. Veţi fi împinşi uşor sau, dacă sunteţi încăpăţânaţi, violent provocaţi de viaţă pentru a " dezlega nodul ".  Va trebui să vă eliberaţi de imaginile false ale iubirii care au fost parte a educaţiei voastre, parte din energia părinţilor voştri. Acest lucru poate declanşa o criză de identitate, similară cu ceea ce a fost descris în prima parte a acestei cărţi ca primă etapă în tranziţia de la ego la inimă. S-ar părea nimic nu mai e sigur şi că tot ceea în ce aţi crezut este sub control. Într-adevăr, sufletul vostru nu va lăsa nici o piatră neîntoarsă pentru a aduce acasă. Sufletul vostru va bate neîncetat la uşa voastră până când vă deschideţi şi vă setaţi voi înşivă liberi .

În viaţa voastră sunt mereu adaptate evenimente majore pentru a vă oferi oportunităţi de a creşte şi de a redeveni cine sunteti. Dar este nevoie de curaj şi determinare pentru a ajunge la partea de jos a acestei căutări şi de a recăpăta energiile copilului nou-născut, nealterate de iluziile pierderii măiestriei, iubirii şi unităţii. Vă veţi găsi probabil în opoziţie cu energia sufletului vostru pentru o vreme, pentru că vă poate duce razna faţă de ceea ce consideraţi normal şi bine pentru voi. Sufletul vostru vă poate părea ca un oaspete capricios, faţă de felul în care aţi fost obişnuiţi cu felul de a fi al lumii, felul de a fi al familiei în care v-aţi născut.

Este nevoie atât de energia masculină a conştiinţei de sine şi de discernământ cât şi de energia feminină a iubirii şi a înţelegerii pentru a elibera de conştiinta bazată pe ego. În ceea ce-i priveşte pe părinţii voştri, discernământ înseamnă să vă distanţaţi de energiile fricii şi limitării care v-au hrănit. Amintiţi-vă de importanţa "energiei sabiei" pe care am menţionat-o la început. Pentru a vă elibera în sens spiritual de familia în care v-aţi născut, va trebui să puteţi face distincţia între energia lor şi a voastră şi trebuie să fiţi capabili să "tăiaţi corzile", care vă limitează şi sufocă.

Aceasta nu presupune în primul rând să vă exprimaţi furia şi frustrarea faţă de părinţii voştri sau să le spuneţi unde au greşit în ceea ce vă priveşte. Ar putea fi un lucru bun uneori să încercaţi să le clarificaţi poziţia voastră cu privire la unele chestiuni sau sentimente ale voastre despre ei. Dar, în multe cazuri, aceştia nu pot înţelege ceea ce voi încercaţi să le spuneţi. Ei nu pot rezona cu partea din voi care este "diferită" şi în contradicţie cu perspectivele lor asupra vieţii. Eliberarea de legăturile cu energiile părinteşti înseamnă, în primul şi în primul rând eliberarea de energiile şi emoţiile din propria voastră minte. Este vorba despre a căuta în interiorul vostru şi a afla în ce măsură sunt implicate în viaţa voastră iluziile sădite de părinţii voştri , al lor ”fă” şi ”nu face”, care s-au bazat pe frică şi judecată.

Odată ce v-aţi clarificat aceste lucruri şi permiteţi eliberaţi de ele, veţi fi liberi să-i iertaţi şi să "părăsiţi casa părintească " cu adevărat. Aceasta este posibil numai după ceretezaţi corzile la nivel interior şi vă asumaţi responsabilitatea pentru viaţa voastră , numai atunci puteţi cu adevărat să-i lăsaţi pe părinţii voştri să fie. Veţi putea spune în mod clar "nu"  temerilor şi iluziilor lor (sabia discernământului), dar în acelaşi timp, veţi vedea că părinţii voştri nu sunt identici cu temerile şi iluziile lor. De asemenea şi ei sunt copii ai lui Dumnezeu care pur şi simplu încearcă să-şi îndeplinească misiunea sufletului lor. Odată ce simţiţi acest lucru, puteţi simţi inocenţa lor şi îi puteţi ierta.

Într-un anumit fel aţi fost victima părinţilor voştri - părinţii voştri au reprezentat conştiinţa bazată pe ego în copilăria voastră. Temporar şi parţial aţi trăit în conformitate cu iluziile lor. Într-un fel n-aţi avut de ales, ca şi copil al lor. Cu toate acestea transcenderea sentimentului de a fi o victimă este una dintre cele mai puternice descoperiri ce le puteţi avea în viaţa voastră. Ea vă face un om liber, atunci când puteţi recunoaşte amprentele energetice profunde din copilărie şi decideţi în mod conştient  care dintre ele vă sunt benefice şi de care dintre ele doriţi mai degrabă să vă eliberaţi. Aceasta este măiestria.

Nu vă veţi mai adapta în mod subconstient la dorinţele şi aspiraţiile părinţilor voştri atunci când ele nu sunt ale voastre proprii. În acelaşi timp, nu vă mai răzvrătiţi împotriva lor. Puteţi vedea că imaginile false pe care vi le-au oferit, pur şi simplu nu vă aparţin, şi cu asta aţi terminat. Nu mai simţiţi nevoia să vă judecaţi părinţii pentru împovărarea voastră cu aceste aspecte. Puteţi fi iubitori şi să discerneţi, în acelaşi timp.

Am putea spune că aţi intrat în conştiinţa bazată pe ego prin părinţii voştri şi aţi depăşit-o  tot prin ei , eliberându-vă de ei prin iubire şi iertare, recunoscându-vă în acelaşi timp pe voi înşivă ca maestrul independent care sunteţi.
  
Lucrătorii în Lumină şi părinţii lor

La acest punct aş dori să vorbesc în special despre sufletele Lucrătorilor în Lumină în relaţiile lor cu familia în care s-au născut. Lucrătorii în Lumină adeseori poartă în interiorul lor o misiune în plus în ceea ce-i priveşte pe părinţii lor sau familia în care s-au născut. Când vin pe pământ, Lucrătorii în Lumină au în mod specific intenţia să se trezească, să se elibereze de conştiinţa bazată pe ego şi să planteze seminţele conştiinţei Christice pe pământ. Mai puternic decât alţii, Lucrătorii în Lumină doresc să-i înveţe şi să-i vindece pe alţii, ajutându-i să crească către conştiinţa bazată pe inimă.

Din acest motiv, multe suflete Lucrători în Lumină  se nasc din părinţi sau în familii care sunt puternic blocate în realitatea conştiinţei bazate pe ego. Deoarece este intenţia lor să spargă şi să  deschidă tiparele blocate şi rigide ale energiei părinţilor lor, Lucrătorii în Lumină sunt atraşi ca de un magnet de "situaţiile problemă", în care energia este stagnantă, ca într-o alee înfundată. Lucrătorii în Lumină vin cu o anumită conştientizare, un anumit sens spiritual, ceea ce îi face "diferiţi", nu se încadrează în aşteptările sau ambiţiile familiei. Copilul Lucrător în Lumină cumva, prin ceea ce el radiază sau exprimă ca fiind adevărul lui, provoacă ipotezele de bază despre viaţă ale familiei. În mod aproape instinctiv el va face totul pentru a pune energia în mişcare şi a o face să curgă din nou.

În timp ce sufletul Lucrător în Lumină nu doreşte altceva decât să fie de folos părinţilor şi familiei sale, ei l-ar putea privi ca pe o ciudăţenie, chiar ca oaia neagră a familiei. Când frumuseţea interioară şi puritatea copilului Lucrător în Lumină nu este recunoscută ca atare, de multe ori el se va pierde temporar în emoţiile singurătăţii şi chiar în depresie.

Când îşi încep încarnarea, Lucrătorii în Lumină au adânc în ei încrederea că vor găsi calea de a ieşi, că vor depăşi energia limitată a familiei în care s-au născut. Cu toate acestea atunci când chiar se nasc pe pământ şi cresc, ei sunt expuşi la aceleaşi dileme şi confuzii ca orice alt copil. Într-un anume sens ei experimentează această confuzie mai adânc şi mai intens. Deoarece ei sunt suflete spirituale conştiente de multe ori mai în vârstă şi mai înţelepte decât părinţii lor, ei sunt foarte conştienţi de faptul că "ceva nu este în regulă", cu energia din jurul lor. La nivel interior ei se bat cap-în-cap cu energiile părinţilor lor, neînţelegând sau nerezonând cu setările minţii lor sau cu comportamentul lor. Acest conflict cauzează un mare necaz în interiorul lor aşa blânzi şi sensibili cum sunt. Ei trebuie să găsească o modalitate de a supravieţui emoţional, de a face faţă faptului că deşi îşi iubesc foarte mult părinţii sunt şi foarte diferiţi de ei. Aceasta cauzează o mulţime de probleme psihologice în Lucrătorii în Lumină variind de la singurătate, nesiguranţă şi teamă la dependenţă, depresie şi auto-distrugere.

Astfel, călătoria voastră spre pământ şi spre locurile întunericului în care energia este blocată şi ostilă, nu este lipsită de riscuri. Este o misiune periculoasă. Nu uitaţi de ce vă numesc războinici curajoşi! Din acest motiv, voi sunteţi ca pionierii care se aventurează în teritorii ciudate şi necunoscute. Nu există indicatoare sau marcaje. Mediul în care vă începeţi călătoria este ostilă şi nu simţiţi ca acasă. Va trebui săcreaţi energia de acasă singuri, doar cu sentimentele voastre proprii şi cu intuiţia voastră ca busolă. Ca Lucrători în Lumină, sunteţi nişte pionieri care vor să spargă barierele vechilor şi sufocantelor tipare gând şi să elibereze energia blocată în interior. Sunteţi aproape întotdeauna primul din anturajul vostru care face acest lucru. Voi nu vă întâlniţi sufletul vostru pereche decât mai târziu. Lupta voastră de unul singur este cea care vă defineşte ca războinicul adevărat care sunteţi. Va trebui să găsiţi calea de ieşire de unul singur şi, odată ce aţi făcut-o acest lucru va atrage spirite asemănătoare în viaţa voastră, oameni care reflecta starea voastră de fiinţă trezită.

Lupta solitară prin care voi toţi trebuie să treceţi pentru a vă descoperi lumina este cea mai grea povară pentru voi. La nivel de suflet aţi ales conştient această cale dar să trăiţi în ea ca un copil în carne şi oase este un lucru dureros care vă răneşte profund. Vă îndemn să simţiţi şi să recunoaşteţi această durere în voi înşivă, pentru că doar prin conectarea la ea o puteţi transforma şi elibera. Odată ce veţi cunoaşte acel copil rănit din interior, care a purtat crucea alienării pe umerii săi fragili, veţi ajunge la esenţa sarcinii voastre. Când ajungeţi la esenţă, soluţia este pe aproape. Trebuie doar să îmbrăţişaţi durerea acelui copil cu o conştiinţă pură şi profundă. Din această conştiinţă o energie a compasiunii şi a respectului profund va ajunge la copil. Veţi ridica crucea doar prin a fi cu voi înşivă şi iubind cu adevărat şi preţuind acea parte din voi care este "diferită".  Acesta este modul în care aduceţi copilul acasă şi vă îndepliniţi misiunea ca pionierii care sunteţi. 

Rezolvarea karmei familiei

Sarcina Lucrătorilor în Lumină în ceea ce priveşte familia în care ei nasc este să devină cine sunt ei. Făcând acest lucru, ei îşi îndeplinesc misiunea. Nu este sarcina lor să-şi schimbe familia; nu este treaba voastră să schimbaţi ceva în afară de voi înşivă. Nu sunteţi aici pentru a face lumea un loc mai bun. Sunteţi aici pentru a trezi. Şi da, atunci când veţi face acest lucru lumea va deveni un loc mai bun, pentru că lumina voastră va străluci asupra ei şi va aduce ,de asemenea, şi altora bucurie şi iluminare. Dar nu vă concentraţi asupra lumii, fie că este vorba de familia voastră fie de orice altă relaţie în care intraţi.

Adevărata muncă constă în eliberarea de toate acele părţi ale ego-ului bazate pe frică şi iluzie pe care voi le-aţi absorbit atât de adânc în perioada copilăriei. Cunoscând aceste imprimări energetice care parţial v-au creat personalitatea şi să vă eliberaţi de acele părţi care nu vă aparţin este o provocare şi un proces intens. Este ca şi desprinderea foilor de ceapă, este ca şi cum v-aţi naşte a doua oară.

Accentuând profunzimea acestui proces interior, această a doua naştere, Eu nu vreau să vă descurajez. Pe de altă parte aş dori să aveţi un respect profund faţă de voi înşivă. Voi sunteţi cei mai curajoşi războinici pe care îi cunosc. Voi sunteţi pionerii care, prin aprinderea propriei voastre lumini în locuri ale întunericului şi ale ostilităţii , pavaţi calea pentru o nouă conştiinţă pe pământ.

Nu este treaba voastră să aprindeţi lumina în inimile altora. Este treaba lor dacă vor să o facă. Voi puteţi oferi o scânteie, voi puteţi fi un exemplu dar nu sunteţi sub nici o formă responsabili de trezirea altcuiva. Aceasta este important de accentuat mai ales în ceea ce priveşte familia în care v-aţi născut. Ca şi copil adeseori simţiţi instinctiv , şi mult mai conştient ca şi adolescent, că voi trebuie să vă salvaţi părinţii de fricile şi iluziile lor. Mai mult de atât, voi adeseori vă gândiţi că aţi dat greş în această însărcinare. Simţiţi că nu sunteţi pe deplin capabili să vă ajutaţi părinţii în felul în care voi l-aţi prevăzut.

Acest mod de gândire se bazează pe percepţia greşită a ceea ce înseamnă cu adevărat a ajuta şi care este sarcina voastră în ceea ce-i priveşte pe părinţii voştri. În realitate situaţia este următoarea. Încă înainte de a vă naşte aţi început să absorbiţi foarte puternic energia părinţilor voştri ca şi cum ar fi fost a voastră personală. Nu mai puteaţi distinge unde vă terminaţi voi şi unde încep ei. Deoarece voi le-aţi absorbit şi fricile şi iluziile, voi ajungeţi într-o strânsă legătură cu poverile lor emoţionale. Aceste poveri pot fi trecute mai departe câtorva generaţii prin oricare din membrii familiei. Putem vorbi de un aspect karmic aici, ceea ce înseamnă că aceleaşi probleme se repetă din nou şi din nou până când “vraja se rupe“. 

Aceasta voi o puteţi numi karma familiei. Poate fi din cauza problemelor legate de dezechilibrul energiilor feminine sau masculine, energii rezultate din vechi tradiţii sclavagiste, probleme privind anumite boli, etc. Acest tip de povară karmică este rezolvată când energia blocată înăuntru este eliberată şi atunci ea nu mai este trecută generaţiilor viitoare. Karma familiei este rezolvată când cel puţin unul dintre membrii familiei rupe lanţul eliberându-se singur de povara emoţională pe care a absorbit-o în copilărie şi care poate fi chiar până şi în genele sale.

Acel membru al familiei care "rupe vraja" face acest lucru în primul şi în primul rând pentru a se ajuta pe sine. Aceasta presupune a fi concentrat pe creşterea şi expansiunea interioară. Această creştere şi expansiune interioară are efect asupra "energiei familiei". Pentru toţi membrii acelei familii se deschide posibilitatea ca ei să-şi găsească calea şi să se elibereze de acea karmă. Lucrătorul în Lumină care s-a eliberat el însuşi de acest ataşament emoţional deschide o cărare energetică pentru ceilaţi din familia lui. Este rezultatul  muncii lui interioare şi a ceea ce el radiază ca urmare a acesteia, nu prin încercarea sau chiar împingerea altora să se schimbe şi să meargă mai departe. Ceea ce el oferă din punct de vedere energetic familiei în care s-a născut este posibilitatea schimbării. Energia lui oglindeşte posibilitatea schimbării şi asta este tot ceea ce el trebuie să facă.

Dacă membrii familiei o iau pe cărare este în întregime decizia lor. Nu sunteţi voi responsabili pentru şi nici nu depinde de misiunea voastră spirituală dacă alţii decid să se schimbe sau nu. Voi trebuie să vă eliberaţi singuri de povara karmică cu care familia voastră v-a încărcat şi pentru care v-a ridiculizat şi v-a respins, şi atunci misiunea voastră va fi cu desăvârşire încununată de succes. Veţi zdrobi strânsoarea hipnotică a modelelor karmice din linia familiei voastre şi dacă aveţi copii, povara emoţională nu le va fi trecută lor. Aceasta este misiunea sufletului vostru.

Imaginaţi-vă că trăiţi într-o vale care este destul de aridă şi de secetoasă.Toţi din comunitatea voastră vă spun că nu puteţi ieşi din această vale- că ea este tot ceea ce există. Se pare că sunteţi singurul care-şi mai amiteşte că dincolo de această vale există pământuri mult mai bogate şi mai fertile decât acestea. Aşa că după multă chibzuială vă decideţi să vă încercaţi norocul şi să vă căţăraţi afară din acea vale. Căţăratul presupune un formidabil efort şi consum de energie. Nu numai că drumul este foarte prăpăstios, dar nu este nici un indicator sau marcaj care să vă arate pe unde să o apucaţi. Căţărându-vă voi lăsaţi o urmă după voi. La un moment dat ieşiţi din acea vale şi priveliştea care vă apare în faţă vă copleşeşte cu bucurie şi cu un sentiment de recunoaştere. Voi ştiaţi că acolo afară este ceva ce aţi simţit a fi cu mult mai mult acasă decât locul în care v-aţi născut. Entuziast priviţi atent în urmă după familia voastră. Aţi vrea să vedeţi că v-au însoţit şi că se bucură de această mare perspectivă. Aţi vrea să împărtăşiţi cu ei victoria.

Dar nu vedeţi pe nimeni în urma voastră şi când le faceţi semne de departe , ei nu par deloc interesaţi de această călătorie a voastră.

Aceasta este ceea ce frecvent li se întâmplă sufletelor Lucrători în Lumină. Vă rog să nu jeliţi pierderea familiei voastre. Le-aţi făcut un mare serviciu prin faptul că aţi plecat din vale, prin faptul că aţi curăţat drumul şi le-aţi arătat calea. Acea urmă pe care aţi lăsat-o va rămâne acolo şi ea va putea fi folosită într-o bună zi de oricine va vrea să se caţere afară din acea vale. Acea urmă este un spaţiu energetic pe care voi l-aţi făcut disponibil pentru ei.

Construirea acestui drumeag a fost ţelul vostru atunci când v-aţi născut din aceşti părinţi în această familie. Nu a fost scopul vostru să vă faceţi familia să urce sau să o căraţi afară din vale pe umerii voştri! Aceasta nu este sarcina voastră.Oricând încercaţi în mod figurativ să vă trageţi părinţii sau familia afară pe această pantă abrubtă, voi vă împiedicaţi propria voastră dezvoltare şi veţi fi deziluzionaţi şi dezamăgiţi. Nu aceasta este calea dezvoltării şi alchimiei spirituale. Toţi cei pe care îi iubiţi şi cu care aţi vrea să vă împărţiţi lumina ar putea alege să trăiască în acea vale pentru încă un secol sau chiar mai mult. Depinde de ei. Dar într-o bună zi, în timpul lor, ei vor descoperi un mic drumeag care urcă şi se vor gândi : "Hei, ce interesant, haideţi să urcăm şi să încercăm asta;nu ne mai place acolo jos". Şi în sfârşit ei vor porni. Ei îşi vor începe propria lor călătorie de creştere interioară, propriul lor urcuş către lumină. Şi nu este minunat, nu este de nepreţuit faptul că ei găsesc indicatoare de-a lungul drumului, o urmă care să-i suţină către ea ? Vor trece prin propriile lor bătălii, dar ei vor avea un far la dispoziţia lor care le va lumina călătoria. Ca pionier voi aţi curăţat calea printr-un teritoriu sălbatic şi necunoscut şi drumul pavat cu voinţa voastră va fi folosit cu recunoştinţă şi onoare.

Pentru a fi cu adevărat liberi şi pentru a vă recâştiga măiestria ca o fiinţă sprituală independentă, voi trebuie să vă eliberaţi de familia în care v-aţi născut. Voi trebuie să vă eliberaţi de ei nu numai ca şi copil al lor dar şi ca părinte al lor. Lăsaţi-mă să explic această dublă legătură. Copilul din voi are nevoie să se elibereze de speranţa că părinţii îi vor oferi dragoste necondiţionată şi siguranţă. El se va întoarce spre voi pentru aceasta iar voi va trebui să-l ajutaţi să elibereze partea mânioasă, tristă şi dezamăgită a copilului care se simte trădat de părinţii săi. Aceasta este partea copil. Deasemenea aveţi nevoie să vă eliberaţi de partea care vrea să fie părintele părinţilor voştri. Este tipic pentru sufletele Lucrătorilor în Lumină ca la un moment dat cînd cresc, ei să înceapă să se simtă ca şi părintele părinţilor lor. Din cauza dorinţei lor înnăscute de a călăuzi şi vindeca şi a conştiinţei lor spirituale dezvoltate, ei adeseori văd clar fricile şi iluziile părinţilor lor şi vor să-i vindece.

Aceasta vă poate face să intraţi în multe conflicte cu părinţii voştri deoarece dorinţa voastră de a-i ajuta este adeseori împletită cu o nevoie inconştientă de a fi recunoscuţi drept ceea ce sunteţi. Altfel spus, copilul rănit vorbeşte prin voi atunci când încercaţi să vă ajutaţi părinţii şi aceasta este reţeta dezastrului atunci când încercaţi să-i ajutaţi pe alţii prin partea rănită din voi. Voi veţi sfârşi prin a vă simţi şi mai răniţi iar părinţii voştri vor sfârşi probabil prin a fi supăraţi sau confuzi.

A vă elibera de părinţii voştri presupune să vă eliberaţi de orice dorinţă de a-i schimba. Trebuie să înţelegeţi că nu este ţelul vostru să-i conduceţi undeva. Misiunea voastră este să vă ocupaţi de propriul vostru drum- aceasta este totul. După ce v-aţi despărţit cu adevărat de părinţii voştri, v-aţi eliberat de dubla legătură, veţi descoperi că între voi se deschide un spaţiu nou, mult mai liber şi mai deschis. Dacă părinţii voştri încă mai trăiesc, relaţia cu ei poate deveni mai puţin încordată deoarece energiile reproşurilor şi vinovăţiei au părăsit scena. Pe de altă parte, puteţi simţi că nu mai doriţi să-i vizitaţi atât de des. Poate fi o simplă lipsă de interese comune. În orice caz vă veţi simţi mult mai liberi în această relaţie, alegându-vă singuri direcţia în viaţă fără a mai avea nevoie de aprobarea lor sau tendinţa de a vă mânia şi supăra atunci când nu sunt de acord cu voi.

În viaţa voastră  puteţi întâlni oameni care aparţin ” familiei voastre spirituale”. Familia voastră spirituală nu are nimic de-a face cu biologia, genele sau ereditatea. Este o familie a sufletelor asemănătoare. Adeseori voi îi cunoaşteţi din vieţile voastre anterioare în care aţi fost legaţi prin prietenii, iubire sau misiuni comune. Este foarte uşor să mergeţi împreună cu ei pentru că voi împărtăşiţi o asemănare interioară, voi aparţineţi aceleiaşi familii. Voi experimentaţi un fel de întoarcere acasă. Ceea ce vă făcea să vă simţiţi diferiţi şi singuri în preajma altor oameni ,acum, pentru prima dată constituie baza conectării şi recunoaşterii voastre reciproce. Unirea cu familia voastră spirituală este o adevărată sursă de bucurie în viaţa pământească. Cheia pentru a ajunge în acest punct în viaţa voastră este să vă găsiţi propriul vostru drum ”afară din vale” şi să vă recunoaşteţi lumina interioară. Când sunteţi capabili să vă recunoaşteţi propria voastră lumină într-un mediu care nu o reflectă înapoi spre voi, voi deveniţi independenţi şi liberi. Despovăraţi de aspectele karmice ale trecutului vostru, de fricile şi iluziile care v-au ţintuit jos, voi veţi atrage în viaţa voastră relaţii bazate pe iubire şi pe respect şi care vor reflecta divinitatea voastră trezită.

© Pamela Kribbe


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.