luni, 17 martie 2014

De la ego la inimă IV


Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Deschiderea către Spirit

Am distins patru etape în tranziţia de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă :

1.  A fi nemulţumiţi de ceea ce conştiinţa bazată pe ego are să vă ofere, dorul de "altceva":  începutul sfârşitului.

2.  A deveni conştienţi de legăturile voastre cu conştiinţa bazată pe ego, recunoaşterea şi eliberarea emoţiilor şi gândurilor care o însoţesc: mijlocul sfârşitului.

3.  A lăsa să moară energiile vechi bazate pe ego din  interiorul vostru, azvârlind  coconul, devenind noul vostru sine: sfârşitulsfârşitului.

4. Trezirea în interiorul vostru a conştiinţei bazate pe inimă, motivată de iubire şi de libertate; ajutorul dat celorlaţi să facă tranziţia.

Vom vorbi acum de ultima etapă, etapa a patra: deschiderea către Spirit.

Când intraţi în stadiul patru, găsiţi un loc de pace şi linişte în interiorul vostru. Puteţi intra frecvent în contact cu liniştea din inima voastră ştiind că este eternă. Tot ceea ce aţi experimentat este relativ faţă de această nelimitată şi atotcuprinzătoare Fiinţare.

Acest loc al păcii şi liniştii interioare a fost numit Spirit.

În tradiţiile voastre ezoterice se face o distincţie între spirit, suflet şi trup.

Corpul este locuinţa fizică a sufletului pentru o perioadă limitată de timp.

Sufletul este ancora  experienţei non-fizice, psihologice. El poartă experienţele multor vieţi. Sufletul se dezvoltă de-a lungul timpului şi creşte încet fiind ca o piatră cu multe faţete frumoase, fiecare faţetă reflectând un tip de experienţă şi cunoaştere diferită, bazată pe aceasta.

Spiritul nu se schimbă şi nici nu creşte în timp.

Spiritul este în afara timpului şi a spaţiului. Spiritul din voi este etern, atemporal partea din voi care este Una cu Dumnezeu care v-a creat. Este conştiinţa divină care este fundamentul vostru de exprimare în spaţiu şi timp. Aţi fost născuţi dintr-un tărâm al conştiinţei pure şi aţi dus în voi o parte din acea conştiinţă prin toate manifestările voastre în formă materială.

Sufletul împărtăşeşte dualitatea. Este afectat şi transformat de experienţele sale în dualitate. Spiritul se află în afara dualităţii. Acesta este contextul în care totul se dezvoltă şi evoluează. Aceasta este Alfa şi Omega, care s-ar putea pur şi simplu numi Fiinţa sau Sursa.

Liniştea, exterioară dar mai ales interioară, este cea mai bună intrare pentru a experimenta aceasta energie mereu prezentă, care sunteţi Voi în esenţa voastră cea mai profundă. În linişte, puteţi să luaţi legătura cu cea mai miraculoasă şi evidentă existenţă care este acolo: Spiritul, Dumnezeu, Sursa, Fiinţa.

Sufletul poartă amintirile multor încarnări. El cunoaşte şi înţelege mult mai mult decât personalitatea voastră pământească. Sufletul este conectat la surse extrasenzoriale ale cunoaşterii, cum ar fi personalităţile voastre din viaţa voastră din trecut şi ghizii sau cunoştinţele din tărâmurile astrale. În ciuda acestor legături, sufletul poate fi într-o stare de confuzie, de ignoranţă faţă de adevărata sa natură. Sufletul poate fi traumatizat de anumite experienţe şi, din această cauză să rămână într-un loc întunecat pentru un timp. Sufletul evoluează în mod continuu şi câştigă în înţelegerea dualităţii inerente vieţii de pe pământ.

Spiritul este punctul fix în această dezvoltare. Sufletul poate fi într-o stare de întuneric sau de iluminare. Nu la fel şi spiritul. Spiritul este Fiinţa pură, conştiinţa pură. Este în aceeaşi măsură atât în întuneric, cât şi în lumină. Este unitatea care stă la baza dualităţii. Când aţi ajuns la etapa a patra de transformare de la ego la inimă, vă conectaţi cu Spiritul. Vă conectaţi cu Divinitatea voastră.

Conectarea cu Dumnezeu în interiorul tău este ca şi cum ai fi scos din dualitate rămânând în acelaşi timp pe deplin prezent şi împământat. În această stare, conştiinţa voastră este umplută cu un extaz adânc, dar liniştit: un amestec de pace şi bucurie.

Îţi dai seama că nu eşti dependent de nimic în afară de tine. Eşti liber. Eşti cu adevărat în lume, dar nu al ei.

Conectarea cu spiritul în interiorul vostru nu este ceva care se întâmplă o dată pentru totdeauna. Este un proces lent şi treptat, în care vă conectaţi, deconectaţi, reconectaţi ... Treptat, accentul conştiinţei voastre se deplasează de la dualitate la unitate. Se re-orientează în sine, constatând în cele din urmă că este atras către linişte, mai degrabă decât către gânduri şi emoţii. Prin linişte ne referim la a fi pe deplin centrat şi prezent, într-o stare de conştientizare fără prejudecăţi.

Nu există metode sau mijloace determinate pentru a ajunge acolo. Cheia pentru conectarea cu Spiritul vostru nu este să urmaţi unele discipline (cum ar fi meditaţia sau postul etc), ci să înţelegeţi cu adevărat - să înţelegeţi că liniştea este cea care vă aduce acasă nu gândurile sau emoţiile.

Această înţelegere creşte încet pe măsură ce deveniţi tot mai conştienţi de mecanismul gândurilor şi emoţiilor voastre. Vă eliberaţi de vechile obiceiuri şi vă deschideţi către noua realitate a conştiinţei bazate pe inimă. Conştiinţa bazată pe ego din interiorul vostru se ofileşte şi încet moare.

Moartea nu este ceva ce faci, ci este ceva ce permiţi să se întâmple. Te predai procesului de a muri. Moartea este un alt cuvânt pentru schimbare, transformare. Întotdeauna acest lucru este aşa. Moartea este întotdeauna o eliberare de vechi şi o deschidere către nou. În cadrul acestui proces, nu există nici un unic moment în care "să nu fii", adică în care să fii mort după definiţia voastră. Moartea aşa cum o definiţi voi este o iluzie. Doar teama voastră de schimbare este cea care vă face să vă fie frică de moarte.

În timpul vieţii voastre vă este frică nu numai de moartea fizică, ci şi de moartea emoţională şi mentală . Dar fără de moarte, lucrurile ar deveni fixe şi rigide. Aţi deveni prizonierii vechilor forme: un organism uzat, modele de gândire învechite, reacţii emoţionale limitate. Sufocant, nu-i aşa ? Moartea este un eliberator. Moartea este o cascadă de apă proaspătă care sparge vechile şi ruginitele bariere şi vă propulsează în noi zone ale experienţei.

Nu vă temeţi de moarte. Nu există moarte, doar schimbare.

Trecerea de la conştiinţa bazată pe ego la  viaţa centrată pe inimă este în multe feluri o experienţă a morţii. Cu cât mai mult vă identificaţi cu Spiritul, cu Dumnezeul din voi, cu atât mai mult eliberaţi lucrurile pe care le-aţi utilizat ca să vă faceţi griji sau pe care le-aţi folosit pentru a pune o mulţime de energie în ele. Vă daţi seama la niveluri din ce în ce mai profunde şi mai adânci că nu există cu adevărat nimic ce să faceţi, numai să fiţi. Când vă identificaţi cu fiinţa voastră, mai degrabă decât cu gândurile efemere şi emoţiile care trec prin voi, viaţa voastră este afectată imediat. Spiritul nu este ceva abstract. Este o realitate pe care o puteţi aduce cu adevărat în viaţa voastră. Fiind în contact cu această puritate a sursei totul se va schimba în cele din urmă în viaţa voastră. Dumnezeu, sau Sursa sau Spiritul, este prin natura sa creator, dar în moduri care sunt aproape de neînţeles pentru voi.

Spiritul este tăcut şi peren şi totuşi creativ. Realitatea divină nu poate fi înţeleasă cu adevărat de către minte. Ea poate fi numai simţită. Dacă permiteţi acest lucru în viaţa voastră şi îl recunoaşteţi ca şoaptă a inimii voastre, totul începe încet să-şi găsească locul. Când vă aflaţi în realitatea spiritului, conştientizarea tăcută care se află în spatele tuturor experienţelor voastre vă opreşte împingerea sau forţarea asupra realităţii. Permiteţi lucrurilor să reintre în starea lor naturală de a fi. Redeveniţi Sinele vostru natural, adevărat. Acest lucru are loc într-un mod armonios, semnificativ. Vă confruntaţi cu faptul că lucrurile vin împreună într-un mod care are un ritm natural, un flux natural al lui. Tot ce trebuie să faceţi este să rămâneţi acordaţi acestui ritm divin şi să daţi drumul temerilor şi neînţelegerilor care vă fac să vreţi să interveniţi.

A-i ajuta pe alţii de la nivelul Spiritului

Când aţi făcut trecerea de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă aţi fost, într-un mod mai mult sau mai puţin continuu, în contact cu fluxul divin de a fi în interiorul vostru. În această stare de a fi, nu există nevoia sau dorinţa de a-i ajuta pe alţii, dar asta devine natural pentru voi. Voi îi atrageţi pe ceilalţi spre voi, dar nu prin voinţă. Energetic voi emiteţi acum anumite vibraţii. Ceva cu care atrageţi oamenii către voi este prezent în câmpul vostru energetic. Nu este ceva ce faceţi, este ceea ce sunteţi. Există o vibraţie disponibilă în energia voastră, care îi poate ajuta să intre în contact cu propria lor divinitate.

Puteţi fi o oglindă pentru ei în care ei pot vedea cum o problemă dificilă sau o stare de fapt a fost eliberată şi transformată datorită energiei. Ei pot simţi energia din cauză că aceasta este întotdeauna întemeiată pe contactul cu sinele divin din fiinţa voastră.

Sunteţi capabili să-i învăţaţi ceva, şi învăţătura se desfăşoară prin a fi voi înşivă. Nu se face prin transmiterea cunoştinţelor voastre sau folosind anumite metode pe care le predaţi sau vindecaţi. Aceasta se face permiţându-vă să fiţi doar cine sunteţi şi prin exprimarea voastră cea mai plină de bucurie şi atunci prezenţa voastră devine cu adevărat de ajutor. Este ca o comuniune a voastră cu alţii prin care le puneţi la dispoziţie un spaţiu de vindecare în care ei pot alege dacă să intre sau nu. Aceasta depinde de ei.

Ca  vindecători sau terapeuţi, voi trebuie doar să păstraţi legătura cu fluxul interior divin, cu conştientizarea tăcută care este Spiritul. Este într- adevăr conexiunea reală care mişcă oamenii şi care îi ridică într-o stare mai înaltă, mai liberă de conştientizare, în cazul în care ei aleg asta. Dacă ei o fac, aceasta va avea loc într-un ritm şi un flux care este propriu lor.

Fiind acolo pentru alţii în acest mod este o senzaţie cu o tonalitate foarte neutră. Acesta reprezintă un nivel de detaşare pe care voi îl puneţi în funcţiune în cazul în care dorinţa voastră personală este de a-i schimba sau "vindeca" pe alţii. O astfel de dorinţă, manifestată de toţi Lucrătorii în Lumină la un moment dat, nu provine dintr-o înţelegere adevărată a drumului interior pe care oamenii doresc să călătorească pentru a-şi găsi propriul lor adevăr. Majoritatea oamenilor au nevoie să coboare la rădăcina anumitor aspecte înainte de a fi cu adevărat gata să le elibereze. Când fac acest lucru, ei "personalizează" cu adevărat soluţia la problemă şi aceasta le dă o satisfacţie profundă. Poate că o să recunoaşteţi asta în propria voastră viaţă şi problemele cu care v-aţi luptat . Vă rugăm să fiţi conştienţi de acest lucru şi nu vă luptaţi pentru a feri oamenii de "apăsarea din adânc." În cazul în care aceştia sunt hotărâţi să meargă acolo, ei vor merge oricum, în ciuda a tot ceea ce faceţi sau spuneţi.

Este mai bine să nu fiţi implicaţi emoţional cu persoanele pe care le ajutaţi. Implicarea emoţională naşte voinţa personală  de a-i vindeca sau transforma pe alţii. Această dorinţă personală nu-i ajută pe ceilalţi; de fapt poate provoca  blocaje în procesul lor de vindecare. Ori de câte ori doriţi ca oamenii să se schimbe, nu sunteţi într-un spaţiu de dragoste şi toleranţă. Ei simt asta. Aţi putea crede că îi observaţi şi îi citiţi, dar ei vă citesc la fel de bine.

Etapa a patra a tranziţiei de la ego la inimă, este transcenderea nivelului sufletului şi ridicarea la nivel de spirit. Nu înseamnă desigur, că putem spune că sufletul este în vreun  fel "mai puţin " decât spiritul. Ideea este că: sunteţi mai mari şi mai cuprinzători decât sufletul vostru. Sufletul este un vehicul pentru experienţă. Prin identificarea cu Spiritul în voi, cu sinele divin, toate lucrurile pe care le-aţi experimentat în multe, multe vieţi se adună într-un loc. Vă ridicaţi deasupra experienţelor şi nu vă identificaţi cu nici una dintre ele. Aceasta are un efect de vindecare asupra sufletului.

© Pamela Kribbe 


Traducere Monica Poka


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.