Întâlnirea sinelor noastre din trecut în afara timpului

de Gerrit Gielen 

În acest eseu Gerrit explorează consecințele unei noțiuni non-liniare a timpului în domeniul terapiei de regresie. El susține că a intra în contact cu alte vieți nu înseamnă atât de mult a ne aminti ceva ce este trecut și încheiat. Mai degrabă este o interacțiune creativă cu prezențe vii care continuă să crească și să evolueze exact așa cum facem și noi. Trecutul este de fapt la fel de deschis și de nedeterminat ca și viitorul. Această abordare aruncă o lumină nouă asupra înțelesului terapiei de regresie și oferă posibilități minunate de vindecare.

Din domeniile științei, filozofiei și misticismului vine argumentul că progresia liniară a timpului așa cum noi îl experimentăm, de fapt, nu există. În modul cel mai evident acest lucru este exprimat în Teoria Relativității lui Eistein, care arată în mod clar că ”acum” nu este un moment unic. Un moment care este experimentat de către o persoană drept ”acum”, pentru o altă persoană acest moment ar putea fi în viitor, în timp ce pentru o alta ar putea fi trecut deja, în funcție de poziția lor în spațiu și de mișcarea lor. Evenimente care au loc în același timp pentru un observator, pot avea loc la momente diferite pentru un altul. Dar dacă ”acum” nu este un eveniment singular sau unic, atunci concepția noastră tradițională despre timp se prăbușește și divizarea timpului în prezent, trecut și viitor se prăbușește și ea. Acest lucru înseamnă că trecutul nu este fixat. Totul are loc în ”acum” – inclusiv viețile noastre ”trecute”.

Ce înseamnă acest lucru pentru terapia reîncarnării și pentru misiunea terapeutului de regresie? Pentru a răspunde la această întrebare, dați-mi voie ca mai întâi să abordez înțelesul amintirilor. Dacă ne amintim ceva, ajungem, din punct de vedere psihologic, la un alt moment în timp. Conectăm propriul nostru ”acum” cu un alt ”acum”, care, pentru noi, se află în trecut. Cu toate acestea, dacă prezentul, trecutul și viitorul sunt părți ale unui extins ”acum”, atunci trecutul nu este ceva definitiv încheiat. Amintirea nu este un proces pasiv, ci o interacțiune cu o energie vie, adică o interacțiune cu acea parte a noastră care experimentează acel moment aparte din trecut ca fiind realitatea de ”acum”. Totodată, în timp ce noi ne conectăm la acel sine trecut prin intermediul amintirii, interacțiunea are loc în ambele sensuri. Dacă ne conectăm cu un moment din trecut, noi atingem acest alt ”acum” cu energia noastră, îl influențăm și primim, în schimb,  de la el energie și informație.

Dacă timpul liniar este o iluzie, amintirea este comunicare 

Amintirea este, de fapt, un proces de comunicare. A-ți aminti înseamnă a comunica cu trecutul. Acest lucru este valabil și pentru amintirile din viețile anterioare. Și aici, are loc un schimb energetic între tine cel de acum și tine cel din trecut. La un anumit nivel, fiecare terapeut de regresie știe acest lucru. Un terapeut bun nu va cere niciodată unui client să încerce să-și aducă aminte de ceva. Întotdeauna îi va sugera acestuia să se îndrepte spre sine în timpul regresiei. De exemplu, ar putea să spună ”Du-te la originea reală a problemei”. Terapeutul știe că a doua abordare funcționează mai bine decât prima. De ce? Pentru că această instrucțiune corespunde mai bine la ceea ce se întâmplă de fapt. Este ceva înspre ce mergi: un alt ”acum” în care evenimentul traumatic a fost experimentat pentru prima dată.

Ce se întâmplă atunci când vă conectați ”acum-ul” vostru, prezentul vostru, cu un alt ”acum” și începeți să comunicați cu acea parte a voastră care trăiește în acel alt ”acum”? Rezultatul unui astfel de proces de comunicare este crearea unui nou și ”comun acum”. De îndată ce începeți un dialog cu altcineva (în acest caz ”fostul” vostru sine) voi împărtășiți ”acum-ul”, același prezent. Și din acest ”prezent comun” apar noi posibilități: adică, aceasta înseamnă că puteți trimite vindecare și înțelegere sinelui vostru trecut, influențând astfel trecutul într-un mod real. Deoarece trecutul nu este încheiat în mod absolut, voi îl puteți schimba din viitor.

Ce poate să însemne noțiunea de mai sus pentru terapia reîncarnării? Din experiența mea, există trei consecințe importante:

I.Vindecarea trecutului în locul retrăirii lui 

În conformitate cu punctul de vedere tradițional, ceea ce putem face cu experiențele dureroase din trecut în terapia de regresie este să le retrăim și astfel să scoatem muchiile tăioase ale experienței. Să luăm, de exemplu, pe cineva care are frică de înălțimi. Se duce la un terapeut și descoperă că, după câte se pare, într-o viață anterioară a murit căzând de la înălțime. Acest eveniment este retrăit de câteva ori și frica de înălțimi pare a fi dispărut.

Punctul de vedere tradițional este că acea cădere mortală dintr-o viață anterioară a creat o frică care nu a fost suficient procesată, într-un fel sau altul, iar rezultatul este manifestarea ei în această viață sub forma fricii de înălțime. Soluția pare să fie oferită de conștientizarea și retrăirea cauzei acestei frici.

Cu toate acestea, eu cred că ceea ce se întâmplă de fapt este următorul lucru: undeva în spațiu-timp, cineva este în cădere, și simte frica. Frica este atât de intensă încât un strigăt de ajutor este trimis prin spațiu-timp, iar acest strigăt este receptat de o încarnare cu o structură psihică înrudită, sau de o încarnare a aceluiași suflet, care experimentează acest strigăt de ajutor ca o frică de înălțimi. Când această persoană intră în regresie, ea își conectează propria sa conștiință cu cea a persoanei care se află în cădere și în acest fel frica de înălțime a celei de-a doua persoane este diminuată.

Esențial pentru eliberarea de frică este, în opinia mea, nu retrăirea fricii ci adăugarea unei conștiințe clare, iubitoare fricii. Această conștiință lucidă ești tu cel din prezent. În timp ce te conectezi cu trecutul cu claritatea minții și cu intenția de a vindeca, de fapt tu atingi acel sine care suferă așa cum o face un ghid spiritual, sau un ”înger păzitor”, dacă vreți. Pentru că tu, ca și ghid sau înger, arăți compasiune pentru persoana tulburată, un alt tu într-un alt ”acum”, celălalt tu se poate elibera de fobia lui și să-și găsească pacea. În acest trecut, el va avea un sentiment de pace și de capitulare. În acest caz, persoana care cade poate muri într-o stare de capitulare, iar trauma care rezultă din această moarte va fi mai puțin intensă. Prin recrearea trecutului în acest fel, prezentul vostru este afectat: voi, la rândul vostru, sunteți eliberați de frica voastră de înălțimi.

Fiți cu sinele vostru trecut ca și ghidul sau ”îngerul său păzitor” 

Retrăirea traumei dintr-o viață trecută, o tehnică care este adesea folosită în terapia de regresie, are rost doar într-un mod limitat. În cel mai rău caz, ea aduce la suprafață multă anxietate și tensiune inutilă. Eu simt că este mult mai bine pentru client să intre în terapia de regresie ca un ajutor, ca și ghid sau prieten al sinelor sale trecute care se află în suferință. Atunci nu se identifică cu problema, ci mult mai mult cu soluția: nu mai este victima ci vindecătorul. Nu mai este necesar să retrăiască întunericul, ci își aduce lumina în întuneric.

În mod special, înainte de a intra într-o viață trecută, eu îmi invit clienții să se vadă pe ei înșiși ca pe o ființă de Lumină, un înger care călătorește prin timp și spațiu. Când simt adevărul acestui fapt, le cer să ajungă la acea persoană traumatizată pe care o întâlnesc într-o viață trecută și să o ajute trimițându-i iubire, încurajare și înțelegere.

Am avut odată un client care a cochetat cu sinuciderea într-o perioadă foarte dificilă din viața sa, în care el a suferit de depresie. La un moment dat a auzit o voce care l-a încurajat și care i-a spus că el nu avea să-și ia viața. A fost o voce a încrederii și a reasigurării. L-am sfătuit să călătorească în acea perioadă dificilă din trecut, pornind din prezent ca și înger. La sfârșitul exercițiului, și-a dat seama că el însuși a fost acea voce; el, cel din viitor s-a ajutat pe sine însuși în această perioadă dificilă.

II.Apropierea unei stări inexplicabile de anxietate ca și un strigăt de ajutor 

Mulți oameni suferă de o frică inexplicabilă care este mereu prezentă în fundal. Ea poate fi amestecată cu alte sentimente cum ar fi tristețea, durerea sau furia. Acesta este adeseori un sentiment care a fost prezent încă din copilărie, fără nici un motiv aparent.

În spatele acelei frici este întotdeauna un strigăt de ajutor. Este un strigăt dintr-un alt ”acum”, o altă viață, sau, uneori, din copilăria cuiva. În opinia mea, scopul terapiei de regresie este de a descoperi ce este acea frică și de-a ajuta cealaltă persoană așa cum ați ajuta un bun prieten la nevoie. Mergi la acea persoană, îi vorbești folosind cuvinte de încurajare, și o înconjori cu susținere, iubire și înțelegere.

În loc să privești acea frică persistentă ca un semn că ceva este ciudat și în mod irevocabil în neregulă cu tine, o privești ca nefăcând parte din acest ”acum” ci dintr-un alt ”acum”, un alt ”tu” care-ți cere ajutorul. Tu – clientul – ești cel care poate rezolva frica aducându-i simpatie și înțelegere și văzând frica ca un strigăt de ajutor de la altcineva. Acest ”altcineva” ești tu într-un alt moment ”acum”. De îndată ce găsești acea persoană, și o observi cu o conștientizare neutră și plină de compasiune, frica ei va deveni ușor de înțeles pentru tine și îți va fi mult mai ușor să o accepți și să te eliberezi treptat de ea. Anxietatea este eliberată prin faptul că o vezi fiind problema altcuiva, pentru că în acest fel te disociezi de energia fricii. Din perspectiva obiectivă de ”acum”, în care nu există de multe ori nici un motiv de frică, îți dai seama că tu însuți ești mai mare decât frica și astfel ești în stare să o îmbrățișezi cu o conștientizare mult mai extinsă.

Frica devine astfel o ușă care se deschide către o altă viață, care vă conectează cu un alt ”acum”. Permițându-vă să înaintați treptat către acea frică în terapia de regresie, voi veți descoperi sursa ei și puteți începe vindecarea ei. De multe ori, pentru a crea transformarea necesară și pentru a vă disocia de frică, este de ajuns ca pur și simplu doar să puneți întrebarea: ”Cui aparține frica pe care eu o simt?” Abordând-o ca pe un strigăt de ajutor dintr-un alt punct din spațiu-timp, voi creați o punte către frică. Această punte face două lucruri care sunt benefice: crează o distanță între voi și frică și aduce vindecare fricii.

III.Crearea unui nou trecut  

O altă posibilitate care rezultă din această nouă perspectivă timp-spațiu este posibilitatea recreării trecutului. Dacă trecutul nu este fixat și încheiat, și dacă aducerea aminte este realizarea unui schimb de energie cu el, atunci punctul nostru de vedere tradițional asupra cauzalității poate fi aruncat peste bord. În mod tradițional, lucrurile nu pot fi cauzate de evenimente din viitor, numai de către evenimentele din trecut. Dar atunci ce putem spune despre omul aflat în suferință – din exemplul de mai sus – care aude o voce din viitor care-i spune să aibă încredere și care, datorită acestui fapt, decide să trăiască? Aici viitorul pare a avea un impact foarte real asupra trecutului.

Cum poate avea ideea de a crea un nou trecut un impact asupra terapiei de regresie? De multe ori eu îmi invit clientul să-și rescrie trecutul în felul următor. După ce devine conștient de trauma care a avut loc într-o altă viață, îi sugerez să se conecteze cu personalitatea care a fost în acea viață trecută, dar înainte de momentul în care trauma a avut loc. Aproape întotdeauna există un moment critic în timp în care personalitatea ar fi putut alege o altă cale, una care l-ar fi dus într-un viitor mai benefic, unul în care trauma nu ar fi avut loc. Cât timp  în terapia de regresie se mai poate alege calea care nu a fost aleasă, puteți alege calea alternativă sau  o ”linie temporală” diferită și să o activați.     

Imaginați-vă o femeie senzitivă, cu abilități profetice care într-o  viață anterioară a fost arsă pe rug ca vrăjitoare. Au fost momente în timpul acelei vieți în care ea a simțit nevoia să se protejeze mai bine, să fugă sau să rupă legăturile cu anumite persoane. În terapia de regresie ea încearcă să se conecteze la ea într-unul din acele momente cruciale, un moment în care ar fi putut face alegeri care ar fi împiedicat arderea ei pe rug. Dacă acest lucru funcționează și clientul se conectează emoțional cu o linie temporală alternativă care s-ar fi putut dezvolta, trauma este complet sau parțial ștearsă din trecutul său.

Pentru a realiza acest lucru sunt necesari următorii pași:

-Clientul stabilește o conexiune emoțională cu viața din trecut în care a avut loc trauma. Punctul de intrare este de obicei momentul în care are loc trauma.

-După asta, el călătorește înapoi în timp la un moment aflat înaintea producerii traumei, atunci când alegerea decisivă mai este posibilă.

-Clientul începe să comunice cu persoana care el/ea a fost în acea viață trecută. Îi explică acelei persoane de ce poate și ar trebui să facă alegeri pozitive. O încurajează și îi oferă intuiții din perspectiva mai largă pe care o are acum. Aceasta va crea un nou și comun ”acum” cu posibilități de vindecare pentru ambele părți.

-Personalitatea din viața trecută se va simți inspirată să ia alte decizii dând un nou curs acțiunii iar evenimentele traumatizante nu mai au loc.  

Așa cum tu trimiți vindecare într-o viață trecută, tot așa ea îți trimite înapoi vindecare. Prin crearea unui nou trecut și prezentul este modificat. În conformitate cu acest punct de vedere, trecutul nu este fixat: trecutul, și tot așa și viitorul, este un ocean de posibilități. Din prezent, din actualul nostru ”acum”, noi putem alege din nou și din nou ce cale să urmăm, care linie temporală să o activăm, fie că aceasta este în trecut sau în viitor. Viețile noastre au loc într-un continuum spațiu-timp care se mișcă și se schimbă într-un mod constant; noi interacționăm în mod constant cu celelalte vieți ale noastre și ele cu noi. Partea din noi care interacționează este conștiința noastră, conștiința noastră conștientă. Această parte este esența noastră și ea este independentă de timp și spațiu. Ea călătorește prin țesătura spațiu-timp dar este în afara timpului. Ea este acea parte din noi care este eternă și neschimbătoare. Pentru că conștiința în sine este independentă de timp și spațiu, ea este o sursă de Lumină și vindecare pentru tot ceea ce există în timp. Cu cât mai conștienți devenim, cu atât mai mult intrăm într-un tărâm atemporal din care radiem lumină către toate viețile noastre.

 În concluzie 

Îmi dau seama că introducerea acestei noi și orbitoare perspective asupra timpului și cauzalității în domeniul terapiei de regresie ridică o grămadă de întrebări la care nu se poate răspunde în contextul acestui scurt eseu. Totuși simt că o noțiune non-liniară a timpului, care este mult mai flexibilă și deschisă decât noțiunea noastră tradițională, oferă mari promisiuni pentru acest domeniu și va face mai multă dreptate naturii misterioase a sufletului nostru. Sufletul este asemeni unui soare cu multe raze, fiecare dintre ele reprezentând o viață ce exprimă o parte a Sinelui nostru. Aceste raze își radiază simultan lumina fiind în același timp conectate cu rădăcina lor, interacționând între ele prin centrul soarelui.

Cu mulți ani în urmă stăteam pe malul unui lac într-o zi caniculară de vară privind cum apa reflectă lumina soarelui. M-am gândit la viață ca o ființă umană de pe Pământ. Tiparele neregulate ale petelor de lumină de pe suprafața apei, împreună cu căldura, au avut un efect hipnotic asupra mea. Imaginea unui soare etern strălucitor care se divide pe sine însuși în nenumărate pete de lumină ce dansează părea să ofere o metaforă a ceea ce înseamnă viața.

Petele de lumină sunt multele vieți umane pe care le trăim și care fiecare în felul lor imperfect reflectă o sursă mai înaltă. Împreună ele execută dansul perpetuu al vieții; împreună ele crează un întreg perfect. În realitate, nu există timp; tot ceea ce există este un mare prezent. Îndată ce o pată se mărește din cauza mișcării apei, o alta imediat se micșorează.

Cu toții avem multe vieți pe Pământ și ele sunt interconectate în moduri dinamice și pline de semnificații. Toate aceste vieți sunt orientate spre același scop. Împreună ele reflectă o sursă mai înaltă; împreună ele sunt întregul.

Eu cred că același lucru este valabil și pentru umanitate în general. La un nivel interior profund, un nivel în afara timpului, noi toți suntem conectați la aceeași sursă de Lumină. Misiunea noastră este să exprimăm această sursă de Lumină în timp, atât cât putem noi mai bine.

@ Gerrit Gielen 2014

link catre articolul original 

 Traducere Monica Poka