Confruntarea cu emoțiile

Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni, sunt încântat să fiu din nou printre voi şi să comunic cu voi în acest fel. Trebuie să spun că acest lucru este dealtfel foarte important pentru mine. Eu îndrăgesc aceste întâlniri deoarece în acest fel pot veni mai aproape de voi din propriul meu tărâm de realitate.

Totuşi Eu trăiesc tot timpul în inimile voastre şi aştept acele momente din timpul vostru în care voi sunteţi deschişi şi sensibili la energia mea. Energia mea, energia christică care renaşte în aceste timpuri nu este exclusiv energia mea.  Nu este doar energia unui bărbat care a trăit odată pe pământ; este un câmp de energie colectivă din care voi faceţi parte într-un mod mult mai profund decât vă închipuiţi.

Voi toţi aţi făcut un jurământ odată, toţi v-aţi programat intenţia de a răspândi această energie mai departe în realitatea pământului, să o ancoraţi pe pământ. Multe vieţi, multe secole aţi lucrat la această misiune. Voi toţi sunteţi în procesul naşterii seminţelor Christice în interiorul vostru şi Eu vă ajut. Eu am fost un predecesor, totuşi însămânţarea seminţelor Christice a fost un efort colectiv. Chiar venirea mea pe pământ a fost posibilă numai datorită câmpului de energie care era prezent aici, ţesut de voi. Noi lucrăm împreună, noi suntem un tot. Din această cauză Eu vă sunt accesibil vouă tuturor. Eu nu sunt disponibil numai anumitor persoane. Eu sunt la dispoziţia voastră a tuturor.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o problemă care vă atinge profund şi frecvent în viaţa voastră de zi cu zi. Este vorba despre confruntarea voastră cu emoţiile.

Ultima dată V-am vorbit despre energiile masculinului şi femininului care curg prin câmpul vostru energetic şi prin chakre. Am accentuat importanţa vindecării celor trei chakre inferioare ca parte a devenirii voastre ca întregi şi compleţi prin voi înşivă. M-am gândit că este important să accentuez asta deoarece unii dintre voi care tânjesc după spiritual au tendinţa de a se retrage, atât în gândire cât şi în sentimente, către chakrele superioare.

Inima, cel de-al treilea ochi şi chakra coroană sunt atractive pentru voi, deoarece aceşti centri energetici vă conectează cu tărâmurile înalte care sunt atât de naturale pentru voi.

Dar realele progrese interioare trebuie să se producă acum la un nivel inferior, în zona chakrelor inferioare, mai aproape de pământ.

Zona emoţiilor este o zonă vitală în procesul vostru de înălţare către libertate şi plenitudine. Voi sunteţi fiinţe spirituale. Voi veniţi dintr-un plan al realităţii în care densitatea şi vulgaritatea realităţii pământ v-a fost necunoscută. A-i face faţă a fost dificil.

De-a lungul mai multor vieţi voi aţi încercat să vă exprimaţi energia voastră cosmică aici pe pământ. Şi în această exprimare, în canalizarea energiei voastre pe pământ, s-au născut multe traume adânci. Corpul vostru emoţional pe care toţi îl aveţi este plin de răni şi traume. Despre acestea aş vrea să vorbesc azi.

Oricine care a intrat pe calea creşterii interioare cunoaşte importanţa emoţiilor : că nu trebuie să le reprimaţi, că într-un fel trebuie să vă împăcaţi cu ele, că într-un final trebuie să vă eliberaţi de ele. Dar cum funcţionează totul cu adevărat nu este întotdeauna atât de clar.

În primul rând aş vrea să fac o distincţie între emoţii şi sentimente. Nu mă interesează aici ca termeni specifici sau etichete şi le puteţi apela cu nume diferite, dar vreau să fac o deosebire între emoţii în sensul de energii care sunt în mod esenţial expresia înţelegerii greşite şi sentimentele sau energiile care sunt o formă a înţelegerii superioare.

Sentimentele sunt călăuzele voastre, emoţiile sunt copiii voştri.

Emoţiile sunt energii care au o manifestare clară în corpul fizic. Emoţiile sunt reacţii la acele lucruri pe care nu le prea înţelegeţi. Luaţi în considerare ce se întâmplă atunci când sunteţi copleşiţi de un acces de furie. De exemplu cineva vă răneşte sentimentele în mod neaşteptat şi simţiţi cum începeţi să vă înfuriaţi. Puteţi simţi acest lucru foarte clar în corpul vostru ; în anumite locuri voi simţiţi cum energia se tensionează. Această tensiune fizică sau strângere care urmează şocului energetic arată că acolo este ceva ce voi nu înţelegeţi. Este o energie care vine spre voi şi pe care o simţiţi ca nejustificată. Sentimentul de a fi tratat injust, pe scurt ne-înţelegerea, este eliminată prin emoţie. Emoţia este expresia ne-înţelegerii , este o explozie energetică şi o eliberare.

Când se întâmplă acest lucru vă confruntaţi cu următoarea alegere: ce am de gând să fac cu această emoţie ? Am de gând să-mi bazez comportamentul meu actual pe ea ? O voi folosi ca şi combustibil pentru reacţiile mele faţă de alte persoane sau ar trebui să las ca emoţia să fie şi acţiunile mele să se bazeze pe altceva?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări aş vrea să vă explic natura sentimentelor.

În esenţă emoţiile sunt explozii ale neînţelegerii pe care le puteţi percepe cu claritate în corpul vostru fizic. Pe de altă parte, sentimentele sunt de natură diferită şi, de asemenea, sunt percepute diferit. Sentimentele sunt mult mai liniştite decât emoţiile. Ele sunt şoapte ale sufletului care vă ating prin înghiontiri blânde, o cunoaştere interioară sau o bruscă acţiune intuitivă care mai târziu pare a fi fost foarte înţeleaptă.

Emoţiile întotdeauna au ceva foarte intens şi dramatic în ele. Gândiţi-vă la atacurile de panică, frică, furie sau tristeţe profundă. Emoţiile vă cuprind complet şi vă îndepărtează de centrul vostru spiritual. În momentul în care sunteţi foarte emoţionaţi, sunteţi plini de un fel de energie care vă împinge departe de centrul vostru , de claritatea voastră interioară. În acest sens emoţiile sunt ca norii ce plutesc în faţa soarelui.

Prin asta Eu nu vreau să spun nimic împotriva emoţiilor. Emoţiile nu ar trebui reprimate; ele sunt foarte valoroase în sensul că vă ajută să vă cunoaşteţi pe voi înşivă mult mai intim. Dar aş vrea să stabilesc care este natura energiei emoţionale : este o explozie de neînţelegeri. În fapt, emoţiile vă scot din centrarea voastră.

Sentimentele, pe de altă parte, vă duc mai adânc în interiorul vostru , în centrul vostru. Sentimentele sunt asociate cu ceea ce voi numiţi intuiţie. Sentimentele exprimă o înţelegere superioară, un fel de înţelegere care transcende atât emoţiile cât şi mintea.

Sentimentele îşi au originea într-un tărâm non-fizic, în afara corpului.  De aceea ele nu sunt atât de clar localizate într-un anumit loc din interiorul corpului fizic. Gândiţi-vă ce se întâmplă atunci când simţiţi ceva, o atmosferă sau o stare sufletească sau când aveţi unele presentimente în legătură cu o situaţie. Parcă este în voi un fel de cunoaştere care pare a veni din afară şi care nu este o reacţie a voastră la ceva extern. Pare că vine ” de nicăieri ” ( ”ca din senin” după cum atât de frumos spuneţi). Într-un astfel de moment voi puteţi simţi cum ceva parcă se deschide în chakra inimii voastre.

Sunt multe momentele în care vă apare o astfel de cunoastere interioară. De exemplu, voi puteţi ” şti ” ceva despre cineva fără să fi discutat în realitate cu el sau ea. Puteţi simţi ceva despre voi doi, ceva care mai târziu va juca un rol important în relaţia voastră. Astfel de lucruri nu sunt uşor de redat prin cuvinte - ”doar o presimţire”- şi cu siguranţă nu sunt uşor de înţeles de către minte. ( Acestea sunt momentele în care mintea voastră devine sceptică şi vă spune că faceţi lucruri nebuneşti ).

Aş vrea să menţionez o altă energie care este mai degrabă un ”sentiment ” decât o emoţie. Este bucuria. Bucuria poate fi un fenomen care transcende emoţionalul. Uneori puteţi simţi un fel de bucurie înlăuntrul vostru care vă înalţă fără vreun motiv special.

Voi simţiţi divinitatea din interiorul vostru şi legătura voastră intimă cu tot ceea ce există. Un astfel de sentiment vă poate apărea când nici nu vă aşteptaţi. Este ca şi cum Ceva Măreţ vă atinge sau ca şi cum voi aţi atinge Marea Realitate. Sentimentele nu sunt atât de uşor de chemat şi par a veni ca ” din senin ”. Emoţiile aproape întotdeauna au o cauză clară imediată : un declanşator din lumea exterioară care vă ”apasă butoanele”.

Sentimentele îşi au originea în dimensiunea Sinelui vostru Superior sau Cel Mai Înalt. Voi trebuie să fiţi calmi în interior pentru a putea surprinde aceste şoapte în inima voastră. Emoţiile pot conturba această linişte şi pace interioară. De aceea este vital să deveniţi calmi din punct de vedere emoţional şi să vindecaţi şi să eliberaţi emoţiile reprimate.

Numai din acele sentimente care vă conectează cu sufletul vostru puteţi lua decizii echilibrate.

Fiind liniştiţi şi în pace voi puteţi simţi cu toată fiinţa voastră ceea ce este bine pentru voi în acel moment. A lua decizii pe baza emoţiilor înseamnă a lua decizii de pe poziţii care nu sunt din centrul vostru. Prima dată trebuie să vă eliberaţi de emoţii şi să intraţi în legătură cu esenţa voastră pentru că acolo este claritatea.

Acum aş vrea să intru în problema cum puteţi cel mai bine să lucraţi cu emoţiile voastre.

Am spus ” sentimentele sunt călăuzele voastre şi emoţiile sunt copiii voştri ”. Paralela între ” a fi emotiv ” şi ” a fi ca un copil ” este izbitoare. ”Copilul vostru interior” este sediul emoţiilor voastre. Prin urmare acolo se află izbitoarea asemănare între modul în care aveţi de-a face cu emoţiile voastre şi modul în care vă comportaţi cu un copil real.

Copiii sunt cinstiţi şi spontani în emoţiile lor şi ei nu şi le ascund şi nu şi le reprimă până când adulţii nu-i încurajează să o facă. Faptul că copiii îşi exprimă spontan emoţiile nu înseamnă totuşi că ei îşi experimentează emoţiile într-un mod echilibrat. Toată lumea ştie că copiii pot fi purtaţi departe de emoţiile lor ( furie, frică sau tristeţe ) şi sunt adesea in imposibilitatea de a le pune capăt. Într-o astfel de situaţie copilul aproape că se poate înneca în propriile lui emoţii şi asta îl poate dezechilibra, adică să-l des-centreze.

Unul din motivele acestei nelimitate emotivităţi este că, copilul de puţin timp a părăsit o lume în care nu există aproape nici o limită. În dimensiunile eterice sau astrale nu sunt atâtea restricţii şi limitări ca şi in planul fizic , în corpul fizic. Emoţiile copilului sunt adesea ”reacţii ale neînţelegerii ”  acestei realităţi fizice. Prin urmare, atunci când copilul creşte are nevoie de ajutor şi sprijin în a se descurca cu emoţiile lui. Aceasta este o parte a procesului de ” încarnare echilibrată ” pe pământ.

Deci, cum vă descurcaţi cu emoţiile, fie ale voastre înşivă fie ale copiilor voştri ?

Emoţiile nu trebuie să fie judecate sau reprimate. Emoţiile sunt o parte vitală a voastră ca fiinţe umane şi, ca atare, au nevoie să fie acceptate şi respectate. Vă puteţi privi emoţiile ca şi pe copiii voştri care au nevoie de atenţia voastră, de respectul şi de ghidarea voastră.

O emoţie poate fi cel mai bine privită ca o energie care vine spre voi pentru a fi vindecată. Prin urmare este important să nu fiţi complet măturaţi de emoţie, ci să rămâneţi în măsura de a o privi dintr-o poziţie neutră. Este important să rămâneţi conştienţi. S-ar putea spune că : nu ar trebui să vă reprimaţi o emoţie dar nici nu ar trebui să vă înecaţi în ea. Pentru că atunci când vă înecaţi în ea, când vă identificaţi complet cu ea, copilul din voi se transformă într-un tiran care vă va duce în rătăcire.

Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face cu o emoţie este să-i permiteţi să se manifeste, să-i

simţiţi toate aspectele fără a vă pierde conştienţa. Luaţi de exemplu furia. Puteţi invita mânia să fie pe deplin prezentă, experimentând-o în diverse părţi ale corpului vostru în timp ce rămâneţi neutru observând-o. Un astfel de tip de conştiinţă vindecă. Ceea ce se întâmplă în această situaţie este că voi vă îmbrăţişaţi emoţia, care este în esenţă o formă de neînţelegere, cu înţelegere. Aceasta este alchimia spirituală.

Lăsaţi-mă să vă explic cu ajutorul unui exemplu. Copilul vostru s-a lovit cu genunchiul de masă şi chiar îl doare. El este supărat şi ţipând de durere loveşte masa deoarece este furios pe ea. El consideră ca masa este sursa durerii lui.

Ghidarea emoţională în acest moment presupune ca părintele în primul rând să-şi ajute copilul să-şi numească experienţa.” Eşti furios, nu eşti tu, te doare, nu-i aşa?” A-i da nume este esenţial. Voi transferaţi rădăcina problemei de la masă la copil. ” Nu masa, tu eşti cel care e rănit, tu eşti cel care e furios. Şi da, îţi înţeleg emoţia!”

Părintele îmbrăţişează emoţia copilului cu înţelegere, cu iubire. Momentul în care copilul se simte înţeles şi recunoscut furia lui se stinge treptat. Durerea fizică poate fi încă prezentă. Dar împotrivirea lui la durere, furia din jurul ei se poate dizolva. Copilul citeşte în ochii voştri compasiune şi înţelegere şi aceasta îi calmează şi îi relaxează emoţiile. Masa, cauza emoţiilor, nu mai este importantă.

Îmbrăţişând o emoţie cu înţelegere şi compasiune, voi mutaţi atenţia copilului de la exterior  în interior, şi îl învăţaţi pe copil să-şi asume responsabilitatea pentru emoţia sa. Îi arătaţi că reacţia la un stimul exterior nu este un dat, ci este o problemă de alegere. Puteţi alege neînţelegerea sau înţelegerea. Puteţi alege să vă luptaţi sau să acceptaţi. Puteţi alege.

Această alegere se aplică şi relaţiei cu propriile voastre emoţii, copilul vostru interior. Permiţând emoţiile voastre, numindu-le şi făcând un efort să le înţelegeţi, înseamnă că într-adevăr vă respectaţi şi preţuiţi copilul interior. Făcând trecerea de la ”exterior” la ”interior”, asumându-vă responsabilitatea pentru emoţie, ajutaţi la crearea unui copil interior care nu doreşte să rănească pe altcineva, care nu se simte victimizat. Emoţiile puternice - cum ar fi furia, durerea sau frica - au întotdeauna o componentă de neputinţă, şi anume sentimentul că sunteţi victima a ceva exterior vouă. Ce faceţi atunci când nu vă concentraţi pe circumstanţele exterioare vouă ci mai degrabă pe reacţia voastră şi pe durerea voastră, este că voi ”respingeţi” lumea exterioară drept cauză a emoţiilor voastre. Nu vă mai pasă atât de mult de ceea ce a dat naştere emoţiei voastre. Vă întoarceţi complet spre interior şi vă spuneţi : bine, aceasta a fost reacţia mea şi înţeleg de ce. Înţeleg de ce simt ceea ce simt şi am de gînd să-mi ofer sprijin mie însumi în aceasta.

Întoarcerea spre emoţiile voastre într-un mod atât de drăgăstos este eliberatoare. Ea cere un anumit tip de auto-disciplină. Eliberarea realităţii exterioare ca ” sursă a răului ” şi asumarea pe deplin a responsabilităţii înseamnă că voi ”alegeţi să reacţionaţi într-un anumit fel”. Vă opriţi din argumentarea cu privire la cine are dreptate şi cine greşeşte, cine este de vină pentru ce şi pur şi simplu vă eliberaţi de întregul lanţ de evenimente care s-au petrecut în afara controlului vostru. ” Experimentez acum această emoţie pe deplin conştient că eu am ales să o fac”. Asta înseamnă să-ţi asumi responsabilitatea. Acesta este curajul !

Auto-disciplina aici este să renunţi la a avea dreptate şi la a fi o victimă neajutorată. Renunţi la a simţi furie, neînţelegere şi orice altă expresie a victimizării care poate părea destul de bună uneori. ( Într-adevăr, de multe ori voi vă hrăniţi emoţiile care vă fac cele mai multe probleme). Asumarea responsabilităţii este un act de smerenie. Aceasta presupune să fii sincer cu tine însuţi chiar şi în momentele de slăbiciune.

Aceasta este auto-disciplina care vi se cere. În acelaşi timp, această întoarcere spre interior necesită cea mai mare compasiune. Emoţia la care te pregăteşti în mod cinstit să-i faci faţă ca şi propria ta creaţie este atunci privită cu înţelegere blândă. ” Ai ales furia de data asta, nu-i aşa ?” Compasiunea îţi spune :” Bine, eu pot vedea de ce şi te iert. Poate că atunci când îmi vei simţi iubirea şi sprijinul puţin mai clar, data viitoare nu vei mai înclina să ai această reacţie.”

Acesta este adevăratul rol al conştiinţei în auto-vindecare. Aceasta este ceea ce înseamnă alchimia spirituală. Conştiinţa nu se luptă şi nu respinge nimic; înconjoară întunericul cu conştienţă. Ea înconjoară energiile neînţelegerii cu înţelegere şi astfel transformă metalul comun în aur. Conştiinţa şi iubirea sunt în esenţă aceeaşi. A fi conştient înseamnă a lăsa ceva să fie şi a-l înconjura cu dragostea şi compasiunea voastră.

Adeseori vă gândiţi că ” conştiinţa singură ” nu este suficientă pentru a învinge problemele emoţionale. Voi spuneţi : Eu ştiu că am emoţii reprimate, le cunosc cauza, sunt conştient dar nu pot merge mai departe.

În această situaţie, este vorba de o subtilă rezistenţă în interiorul vostru faţă de această emoţie. Voi ţineţi emoţia la distanţă datorită fricii de a nu fi copleşiţi de ea. Dar nu veţi fi niciodată copleşiţi de o emoţie când alegeţi în mod conştient să o recunoaşteţi.

Atâta timp cât ţineţi emoţia la distanţă, voi sunteţi în război cu ea. Vă luptaţi cu acea emoţie care se va întoarce împotriva voastră în diferite feluri. Nu o puteţi ţine în afara voastră la nesfârşit. Ea se va manifesta în corpul vostru ca o durere sau o tensiune sau ca un sentiment depresiv. Faptul că frecvent vă simţiţi la pământ sau obosiţi este un semn clar că aveţi anumite emoţii înăbuşite.

Problema este că trebuie să permiteţi emoţiilor să intre pe deplin în conştiinţa voastră. Dacă nu ştiţi exact ce emoţii sunt acolo, puteţi începe foarte bine prin a simţi tensiuni în corpul vostru. Aceasta este poarta către emoţii. În corpul vostru este stocat totul. De exemplu, dacă simţiţi durere sau tensiune în zona stomacului, puteţi să vă îndreptaţi într-acolo conştiinţa şi să întrebaţi care este problema. Lăsaţi celulele corpului vostru să vă vorbească. Sau imaginaţi-vă că, chiar acolo, se află un copil. Cereţi-i copilului să vă arate ce emoţie este predominantă în el.

Există mai multe căi de a vă conecta cu emoţiile voastre. Este vital să înţelegeţi că energia care este blocată în acea emoţie vrea să se mişte. Această energie vrea să fie eliberată şi prin urmare bate la uşa voastră sub forma unei plângeri fizice sau a unui sentiment de stres sau depresie. Pentru voi este important să vă deschideţi cu adevărat şi să fiţi pregătiţi să simţiţi emoţia.

Emoţiile sunt parte a realităţii voastre pământeşti, dar ele nu ar trebui să vă stăpânească. Emoţiile sunt asemeni norilor pentru soare. Prin urmare este foarte important să fiţi conştienţi de emoţiile voastre şi să le trataţi conştient. Într-un corp emoţional clar şi echilibrat este mult mai uşor să vă contactaţi sufletul sau esenţa voastră interioară prin intuiţie.

În societatea voastră există multă confuzie în ceea ce priveşte emoţiile. Acest lucru este evident, printre altele, din toate dezbaterile şi confuziile legate de cum să vă creşteţi copiii. În mod clar copiii sunt mult mai spontani emoţional decât sunteţi voi ca adulţi. Aceasta crează dificultăţi. Şi ce dacă unele din graniţele voastre morale sunt încălcate ? Ce se întâmplă dacă situaţia vă scapă de sub control şi se produce haos ? Trebuie să disciplinăm copiii sau să-i lăsăm să se exprime liber ? Trebuie sau nu trebuie ca emoţiile lor să fie controlate ?

Ceea ce este important în educaţia unui copil este ca acesta să înveţe să-şi înţeleagă emoţiile, să înţeleagă de unde provin ele şi să-şi asume responsabilitatea lor. Cu ajutorul vostru copilul poate învăţa să-şi privească emoţiile ca ” explozii ale lipsei înţelegerii” . Această înţelegere previne ” înecul” copilului vostru în emoţiile sale şi, astfel, pierderea controlului. Înţelegerea vă eliberează şi vă readuce în centrul vostru de echilibru fără a reprima emoţiile. Părintele îşi învaţă copilul să-şi confrunte în acest fel emoţiile fiind un exemplu viu pentru acesta.

Toate întrebările pe care le aveţi despre cum să vă comportaţi cu copiii voştri, vi se aplică şi vouă tot aşa. Cum să faceţi faţă propriilor voastre emoţii? Sunteţi duri cu voi înşivă ? Când vă simţiţi furioşi sau trişti pentru o vreme, vă disciplinaţi singuri spunându-vă : ”Hai, adună-te şi dă-i drumul mai departe ”? Vă suprimaţi emoţia ? Simţiţi că această disciplinare a voastră este utilă şi necesară ? Cine v-a învăţat asta ? Vreunul din părinţi ?

Sau treceţi de cealaltă parte ? Vă bălăciţi în emoţia voastră , nu doriţi să ieşiţi din ea. Aceasta este situaţia întâlnită cel mai des. Este posibil ca pentru o lungă perioadă de timp să fi fost victima unor situaţii exterioare vouă, de exemplu educaţia voastră, partenerul vostru sau mediul vostru de muncă. Dar, la un moment dat , este foarte posibil să fi devenit foarte eliberator contactul cu furia voastră interioară legată de lucrurile negative care vă influenţează. Furia vă poate ajuta să vă eliberaţi de aceste influenţe şi să intraţi pe drumul vostru. Cu toate acestea, vă puteţi înnamora atât de tare de furia voastră încât să nu mai vreţi să renunţaţi la ea. În loc să devină o poartă de trecere, ea devine un mod de viaţă. Atunci apare o formă de victimizare care este orice altceva numai vindecare nu. Vă împiedică să vă asumaţi adevărata voastră putere.

Este foarte important să vă asumaţi responsabilitatea pentru propriile voastre emoţii şi să nu le transformaţi în adevărurile voastre absolute. Când le daţi statutul de adevăruri în loc să le priviţi ca ”explozii ale neînţelegerii ”, vă veţi baza acţiunile pe ele şi astfel veţi ajunge să luaţi decizii care nu sunt luate din centrul vostru de echilibru.

Acelaşi lucru se întâmplă cu copiii cărora le este permisă o libertate emoţională excesivă. Ei devin sălbatici şi incolontrolabili; ei devin mici tirani şi acest lucru nu este corect. Haosul emoţional este la fel de neplăcut pentru copil ca şi pentru părinte.

Pe scurt, puteţi fi fie prea severi fie prea îngăduitori în ceea ce priveşte modul în care vă confruntaţi emoţiile ( şi, prin analogie, cu copiii voştri ). Aş vea să intru mai mult în ceea ce înseamnă modul ” îngăduitor ”, deoarece pare a fi mai mult decât o problemă a zilelor noastre. Începând cu anii şaizeci a fost o decizie colectivă de a nu vă mai suprima emoţiile, de atunci vă sufocaţi spontaneitatea şi creativitatea, adevăratul vostru suflet. Societatea va produce copii disciplinaţi şi supuşi care ascultă mai mult de reguli decât de şoaptele inimii şi asta este o tragedie - atât pentru societate cât şi la nivel individual.

Dar cum rămâne cu cealaltă extremă : cum să vă confruntaţi emoţiile în aşa fel încât să se sfârşească şi voi să vă continuaţi viaţa ?

Puteţi foarte bine observa dacă în interiorul vostru există emoţii pe care le preţuiţi în aşa fel încât le priviţi ca adevăruri în loc de ceea ce sunt ele cu adevărat: explozii ale neînţelegerii. Acestea sunt emoţiile cu care voi v-aţi identificat. Paradoxul este că cel mai adesea acestea sunt emoţiile care vă provoacă cea mai multă suferinţă. De exemplu : neputinţa (”Nu pot să-l ajut ”), controlul (”Mă descurc”), furia (”E vina lor”) sau durerea (”Viaţa e mizerabilă”). Acestea sunt toate emoţiile dureroase dar acum, la un alt nivel, ele vă dau ceva special ce să acceptaţi.

Luaţi neputinţa sau sentimentul ” de a fi o victimă ”. Pot fi avantaje în acest şablon emoţional. Vă poate da un sentiment de siguranţă. Vă eliberează de unele obligaţii şi responsabilităţi. ”Nu-l pot ajuta, pot ?” Este un colţ întunecos cel în care staţi, dar pare unul sigur. Pericolul de a vă identifica sau de a ”fuziona” cu un astfel de şablon emoţional pentru un timp mai îndelungat este că vă pierdeţi legătura cu adevărata voastră libertate, miezul vostru divin cel mai intim.

Lucrurile care poate au intrat în calea vieţii voastre au provocat în mod justificat emoţiile voastre de furie şi resentimentele din voi. S-a putut întâmpla în tinereţea voastră, mai târziu sau chiar în vieţi anterioare. Este foarte important să intraţi în legătură cu aceste emoţii în mod conştient, să deveniţi conştienţi de furia, tristeţea sau orice alte energii intens percepute în interiorul vostru. Dar la un moment dat va trebui să vă asumaţi responsabilitatea pentru emoţiile voastre pentru că ele stau la baza reacţiilor voastre la un eveniment venit din afară.

A fi centraţi, a fi într-o stare de claritate şi echilibru spiritual, presupune să vă asumaţi deplina responsabilitate pentru toate emoţiile din interiorul vostru. Apoi puteţi recunoaşte emoţia, furia din voi de exemplu, şi în acelaşi timp să spuneţi : aceasta a fost reacţia mea la un anumit eveniment. Înconjur această reacţie cu înţelegere, dar în acelaşi timp am de gând să o eliberez.

În cele din urmă viaţa nu presupune a fi drept, ci a fi liber şi împlinit. Este foarte eliberator să te eliberezi de răspunsurile emoţionale vechi care s-au transformat într-un stil de viaţă.

Se poate spune că totul are legătură cu a găsi calea de mijloc între a vă suprima emoţiile şi a vă îneca în ele. În ambele părţi voi aţi ridicat opinii şi idealuri care nu sunt în acord cu natura alchimiei spirituale. Esenţa creşterii spirituale este să nu suprimaţi nimic şi în acelaşi timp să vă asumaţi întreaga responsabilitate pentru aceasta. Asta simt, aceasta este reacţia pe care am ales-o aşa că am s-o vindec. Revendicarea măiestriei voastre- despre aceasta este cu adevărat mesajul meu.

Poate că nu este chiar calea de mijloc, ci doar un drum diferit. Totul este despre măiestria spirituală. Prin acceptarea a tot ceea ce este în interiorul vostru , voi vă ridicaţi deasupra lor şi deveniţi maestrul lor. Măiestria este atât puternică cât şi blândă. Este foarte permisivă dar în acelaşi timp este nevoie de o puternică disciplină : disciplina curajului şi onestităţii.

Revendicaţi-vă măiestria , deveniţi maestrul biţilor emoţionali şi a pieselor care vă chinuie, adeseori pe la spate. Intraţi în contact cu ele, asumaţi-vă responsabilitatea. Nu vă lăsaţi conduşi de către răni emoţionale necunoscute care vă trag pe linie moartă şi care vă blochează calea către libertatea interioară. Conştiinţa voastră este cea care vindecă. Nimeni altcineva nu vă poate reda puterea asupra emoţiilor voastre în afară de voi înşivă. Nu există instrumente sau mijloace externe pentru a ţine la distanţă aceste emoţii. Devenind conştienţi de ele cu putere, determinare şi compasiune le puteţi elibera în Lumină.

A deveni împliniţi şi liberi la nivel emoţional este unul dintre cele mai importante aspecte ale creşterii spirituale. Aş vrea să închei spunând: nu o faceţi mai dificilă decât este. Calea sprituală este o cale simplă. Este despre a vă iubi pe voi înşivă şi despre claritate interioară. Ea nu cere nici un fel de cunoştinţe specifice sau ritualuri, reguli sau metode specifice. Toate lucrurile de care aveţi nevoie în creşterea voastră spirituală se află în interiorul vostru.

Într-un moment de linişte mergeţi în partea voastră sentimentală. Lăsaţi această parte sentimentală din voi să vă spună de ce are nevoie pentru a fi clarificată şi curăţată în interiorul vostru. Aveţi încredere în intuiţia voastră. Lucraţi cu ea. Credeţi în voi înşivă. Voi sunteţi maestrul vieţii voastre, maestrul căii voastre unice către iubire şi libertate.

© Pamela Kribbe

link catre articolul original

Traducere Monica Poka