sâmbătă, 15 martie 2014

De la ego la inimă II




Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Explorarea rănilor interioare


Am distins patru etape în procesul de transformare de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă.

1A fi nemulţumiţi de ceea ce conştiinţa bazată pe ego are să vă ofere, dorul de "altceva": începutul sfârşitului.

2A deveni conştienţi de legăturile voastre cu conştiinţa bazată pe ego, recunoaşterea şi eliberarea emoţiilor şi gândurilor care o însoţesc: mijlocul sfârşitului.

3. A lăsa să moară energiile vechi bazate pe ego din  interiorul vostru, azvârlind  coconul, devenind noul vostru sine: sfârşitul sfârşitului.

4. Trezirea în interiorul vostru a conştiinţei bazate pe inimă, motivată de iubire şi de libertate; ajutorul dat celorlaţi să facă tranziţia.

În acest capitol vom discuta pasul 2.

Când opriţi din identificarea cu ego-ul, prima dată intraţi într-o stare de confuzie cu privire la cine sunteţi. Această confuzie poate fi de natură profundă şi foarte filozofică. Vă puneţi întrebări despre sensul vieţii, despre bine si rău, despre ceea ce simţiţi cu adevărat spre deosebire de ceea ce alţii v-au învăţat să simţiţi şi să gândiţi. Aceste întrebări devin brusc foarte reale pentru voi şi au un impact direct asupra alegerilor de viaţă care le faceţi. Vă uitaţi la voi înşivă şi vă întrebaţi: acesta sunt eu ? Aceasta este ceea ce vreau? Este greu să faci alegeri acum, deoarece nimic nu mai este evident.

De fapt, voi faceţi acum un pas înapoi, un pas în adânc, un pas spre interior. Deveniţi conştienţi de părţi mai profunde din voi, părţi care sunt mai puţin condiţionate de educaţie şi de societate. Veţi recepţiona crâmpeie despre cine sunteţi voi cu adevărat: unicitatea voastră, individualitatea voastră. Vă amintiţi există o parte din voi care nu este dependentă de nimic din jurul vostru, părinţii voştri, munca, relaţiile voastre, nici chiar corpul vostru. Acest lucru se întâmplă atunci când - vag -simţiţi divinitatea voastră, acea parte din voi care este complet liberă şi veşnică.

De fapt, sunteţi cu toţii fiinţe multidimensionale care, nu numai că puteţi ci o şi faceţi, vă manifestaţi în mai multe realităţi diferite în acelaşi timp. Nu sunteţi legaţi de un interval de timp liniar. Personalitatea voastră curentă este doar un aspect al entităţii multidimensionale care sunteţi. Ori de câte ori vă daţi seama exprimarea curentă ca om fizic este pur şi simplu un aspect al vostru, vă duceţi dincolo de ea şi puteţi lua legătura cu Sinele mai înalt care sunteţi.

Dar înainte de a ajunge acolo, aveţi nevoie să vă vindecaţi părţile rănite din interiorul vostru.

Trăitul în acord cu dictatele şi cerinţele ego-ului a creat răni psihologice în interiorul vostru. Eliberând conştiinţa bazată pe ego, iniţial se creează confuzie, îndoială şi dezorientare. După acest prim pas, intraţi într-o nouă etapă: este etapa de observare, înţelegere şi vindecare a rănilor interioare. Vom vorbi despre acest stadiu acum.

Sub controlul ego-ului, acţiunile şi gândurile voastre s-au bazat pe frică pentru o lungă perioadă de timp. Într-un anumit sens, v-aţi urmat fără milă dorinţa de putere, recunoaştere şi control. Astfel, v-aţi contrazis propria voastră natură, comportamentul vostru a fost bazat pe standarde exterioare în loc se bazeze pe adevăratele voastre nevoi. De asemenea, nu aţi fost în stare să iubiţi cu adevărat pe altcineva, deoarece dragostea este complet opusă necesităţii de a controla sau domina. Această stare de conştiinţă a fost un atac la integritatea sufletului vostru. Sufletul a suferit sub domnia ego-ului.

Când eliberaţi din strânsoarea ego-ului, această durere interioară devine mai vizibilă pentru voi. Ego-ul este expus în faţa voastră în formă brută, gol şi lipsit de măşti. Cu toate acestea, voi nu ştiţi încă cum vă descurcaţi cu această durere din moment ce încă sunteţi într-o stare de confuzie şi dezorientare. Din ce în ce mai des, intraţi direct în etapa judecării rănilor voastre interioare, deoarece ele par conducă la tipare negative de comportament: dependenţă, depresie, schimbări de dispoziţie incontrolabile, probleme de comunicare, dificultăţi în relaţiile intime.

Această judecată de sine cauzează şi mai multă durere sufletului, care de abia şi-a început întoarcerea spre Lumină. Sufletul se eliberează de nevoia de putere şi control, devine din ce în ce mai sensibil ... şi apoi se agaţă în auto-judecată.

Mulţi oameni rătăcesc în acet tărâm al nimănui dintre ego şi inimă. Ei sunt în căutarea unei realităţi mult mai pline de iubire, dar ei sunt încă în sfera de influenţă a biciului ego-ului.

De fapt, nu durerea voastră interioară este cea care vă face să cădeţi pradă la ceea ce consideraţi  "trăsăturile negative" din voi înşivă. Judecarea durerii este cea care cauzează negativitate. Dacă vă uitaţi la voi cu o atitudine de acceptare, nu veţi vedea o persoană dependentă , deprimată sau slabă. Veţi vedea doar o durere interioară care trebuie îngrijită în modul cel mai blând şi tandru posibil.

Cel mai important pas în etapa a doua a tranziţiei de la ego la inimă este sunteţi dispuşi înţelegeţi durerea voastră interioară: acceptaţi-o, înţelegeţi-i originile şi lăsaţi-o fie.

Dacă puteţi percepe miezul de teamă care este inerent în toate manifestările conştiinţei bazate pe ego, aţi intrat în realitatea conştiinţei bazate pe inimă. Cu tot comportamentul condamnabil al cuiva, dacă recunoaşteţi durerea, singurătatea şi nevoia de auto-apărare de sub el, intraţi în contact cu sufletul care afişează un comportament negativ. De îndată ce aţi perceput frica din acest suflet, sunteţi în stare să iertaţi. Acest lucru se aplică în primul rând vouă înşivă.

Luaţi din voi ceva ce detestaţi cu adevărat, care într-adevăr enervează, de care credeţi că ar fi trebuit să scăpaţi cu mult timp în urmă. Aceasta poate fi nesiguranţa, sau lenea, sau nerăbdarea, sau o dependenţă: orice simţiţi că nu ar trebui să fie acolo. Acum, încercaţi să înţelegeţi motivul real din spatele acestei trăsături sau tendinţe. Ce obligă să simţiţi sau să faceţi acest lucru din nou şi din nou? Puteţi percepe un element de teamă în motivaţia voastră ?

Nu observaţi , de îndată ce vă daţi seama că există frică, vă înmuiaţi în interiorul vostru aparând o senzaţie de genul: "Oh Doamne, nu am ştiut că îţi este atât de frică! Te voi ajuta". În atitudinea voastră există acum toleranţă. Este dragoste şi iertare.

Atâta timp cât judecaţi comportamentul bazat pe frică, cum ar fi agresivitatea, dependenţa, supunerea, vanitatea, etc. ca "rele", "păcătoase" sau "proaste", voi judecaţi. Dar judecând după voi, este o activitate bazată pe frică. Aţi observat atunci când judecaţi, veţi deveni neîndurători în interior ? Ceva se strânge, buzele se presează una de cealaltă şi ochii se fac mari şi reci. De ce avem nevoie judecăm lucrurile? Ce este acest îndemn pentru a restrânge lucrurile la corect şi greşit? Ce este frica de sub nevoia noastră de a judeca? Este teama de a înfrunta întunericul din propriile noastre interioare. Este, în esenţă, teama de a trăi.

În eliberarea conştiinţei bazate pe ego, veţi dori dezvoltaţi un mod cu totul nou de a privi lucrurile. Acest mod de a privi poate fi cel mai bine descris ca fiind neutru, în sensul că luaţi doar notă de ceea ce este, şi nu mai are nici o importanţă modul în care lucrurile  "ar trebui să fie."  Cauzele şi efectele comportamentului bazat pe ego sunt respectate, esenţa fricii este recunoscută şi astfel ego-ul devine cu adevărat transparent pentru voi. Orice este transparent pentru voi, puteţi elibera dacă doriţi.

Fiecare fiinţă umană cunoaşte frica. Fiecare dintre voi cunoaşte întunericul şi singurătatea de a fi prins în frică. Când frica este afişată în mod deschis în faţa unui copil, cei mai mulţi oameni reacţionează instantaneu,luând problema în mâinile lor. Dar atunci când frica este afişată în mod indirect, prin masca violenţei şi brutalităţii, pare de neiertat. Cu cât este mai distructiv şi mai crud un comportament, cu atât este mai dificil a percepe teama şi dezolarea din spatele lui.

Cu toate acestea, sunteţi în stare să faceţi acest lucru.

Din adâncul propriei voastre experienţe de frică şi pustiiri, puteţi intra în contact cu frica adâncă din sufletele ucigaşilor, violatorilor şi criminalilor.

Este posibil pentru voi înţelegeţi acţiunile lor. Şi dacă faceţi acest lucru, bazat pe experienţa voastră intimă cu propriul întuneric, o puteţi elibera. Aveţi posibilitatea  de a o lăsa să existe fără a fi nevoie judecaţi ceva din ea. Dacă înţelegeţi cu adevărat teama ca o putere care există şi cu care sunteţi familiarizaţi prin experienţele voastre de viaţă, o puteţi lăsa să plece fără a o judeca. Frica nu este nici bună, nici rea. Frica doar ESTE şi are un anumit rol de jucat.

În moduri care sunt foarte greu de exprimat în concepte umane, frica este o binecuvântare, dar în acelaşi timp şi o tortură. În orice caz, alegerea de a permite frica în realitatea voastră nu a fost făcută pentru voi. Aţi fost zei, ca să spunem aşa, care au permis fricii să joace un rol constitutiv în realitatea voastră. Aţi făcut-o nu pentru a vă tortura pe voi înşivă, ci pentru a crea o realitate care are mai multă substanţă, mai "plină " de ea decât o lume bazată numai pe iubire. Imi dau seamaacest lucru poate părea neverosimil, dar, probabil, aveţi posibilitatea să înţelegeţi intuitiv ceea ce am încercat să spun aici.

Frica este o parte viabilă a creaţiei. Unde există frică, nu există iubire. În cazul în care nu există iubire, ea poate fi găsită în moduri noi şi imprevizibile. O gamă întreagă de emoţii pot fi explorate, create chiar de lipsa de iubire. Lipsa iubirii poate fi simţită într-o varietate de moduri. Prezenţa iubirii poate fi simţită numai în contrast cu frica. În caz contrar, ar fi atotcuprinzătoare şi nu s-ar observa ca atare.

Deci, prin crearea fricii, prin catapultarea voastră afară din oceanul de iubire careînconjura, v-aţi permis să experimentaţi iubirea pentru prima dată.

Aţi înţeles ?

Nu aţi creat iubire, dar aţi creat  experienţa iubirii. Aveaţi nevoie de un opus, de altceva decât iubirea, pentru a face acest lucru şi aţi utilizat frica ca instrument. Noi de pe partea cealaltă a vălului putem vedea clar rolul spiritual pe care frica îl joacă în realitatea voastră. Prin urmare pledăm din nou şi din nou în faţa voastră, nu judecaţi. Vă rugăm să nu judecaţi frica şi întunericul pe care aceasta îl aduce, fie în voi înşivă fie în orice altă fiinţă. Sunteţi toţi creaţi din iubire şi în iubire vă veţi întoarce.

Când intraţi în etapa a doua a procesului de transformare de la ego la inimă, confruntaţi cu rănile voastre interioare, cu frica voastră şi sunteţi invitaţi voi înşivă să vă uitaţi la ele cu înţelegere şi acceptare.

După ce aţi devenit conştienţi de rănile voastre interioare şi de frică, s-ar puteatreceţi în prima fază printr-o perioadă de auto-judecare pronunţată, în care să manifestaţi un comportament distructiv. Poate părea aveţi de gând să daţi înapoi în loc să mergeţi înainte. În acel moment, vă aflaţi în zona de pericol, tărâmul nimănui, dintre ego şi inimă. Ştiţi că vreţi să scăpaţi de vechi, dar nu puteţi încă cu adevărat îmbrăţişa noul, aşa că sunteţi prinşi în îndoiala de sine şi în auto-judecată. Punctul de cotitură este atunci când vă opriţi din a vă judeca - cel puţin pentru o vreme.

D
oar atunci când sunteţi pregătiţi să vă priviţi cu o atitudine de deschidere şi interes intraţi în realitatea conştiinţei bazate pe inimă. Înainte de asta pur si simplu vă comparaţi cu un standard sau ideal artificial care, de cele mai multe ori, vă fac să pierdeţi. Vă luptaţi pentru acest lucru şi apoi încercaţi din nou vă forţaţi să intraţi în matriţa pe care v-aţi creat-o în capul vostru.

Acest tip de perfecţionism, spun, este o armă ucigaşă. Este exact opusul iubirii. Iubirea adevărată nu face comparaţii şi, mai important, nu vrea forţeze la ceva sau să vă schimbe în nici un fel. Iubirea nu are ochi pentru ceea ce ar trebui să fie. Categoria "ar trebui " este absentă din conştiinţa inimii. Văzute din inimă, categoriile morale sunt pur şi simplu moduri de interpretare sau de "divizare" a realităţii. Acestea sunt ideile din capul vostru si cum bine ştiţi, ele pot să difere foarte mult de la cap la cap. Necesitatea de a stabili standarde şi de a defini binele este precursoarea conflictelor umane şi a războiului. Şi nu atât de mult ideile cât necesitatea de a controla şi fixa provoacă agresiune şi conflict.

Politic, idealurile personale sau spirituale, standardele de sănătate, frumuseţe şi bun-simţ, vă asigură standardele legate de modul în care lucrurile ar trebui să fie, de modul în care ar trebui să vă comportaţi. Ele încearcă toate fixeze şi să definească ceea ce este Bine.

Dar iubirea nu este interesată în definirea  Binelui. Ea nu este interesată de idei, numai de realitate. Iubirea se întoarce la ceea ce este real.

Inima este
interesată de tot ceea ce este, în fiecare expresie efectivă a voastră atât distructivă cât şi constructivă. Pur şi simplu înregistrează, pur şi simplu este acolo, înconjurându-vă cu prezenţa sa, dacă o lăsaţi.

Dacă v-aţi deschis realităţii iubirii, realităţii inimii, vă eliberaţi de judecare. Sunteţi de acord cu cel ce sunteţi în acest moment. Vă daţi seama sunteţi cel ce sunteţi din cauza unei multitudini de motive, pe care acum aveţi de gând le investigaţi şi să le exploraţi.

Când acest soseşte moment, este o mare binecuvântare pentru suflet. Aveţi acum posibilitatea de a vă vindeca singuri. Veţi cădea din când în când înapoi în auto-judecată, dar acum aveţi o amintire conştientă a modului în care simte iubirea. Şi de îndată ce puteţi, vă veţi reîntoarce din nou să o găsiţi, pentruaţi gustat parfumul dulce de Acasă din nou.

În a doua etapă a tranziţiei de la ego la inimă, intraţi în contact strâns cu voi înşivă. Aruncaţi o privire mai atentă bagajelor din trecut. Retrăiţi din nou amintiri dureroase, amintiri din această viaţă sau, poate amintiri din vieţile anterioare. Bagajul psihologic transportă prin toate vieţile până în prezent, inventează identitatea voastră curentă. Puteţi privi acest bagaj ca un geamantan plin de haine. Aţi jucat multe roluri în trecut, v-aţi asumat mai multe identităţi, la fel ca şi bucăţile de îmbrăcăminte. Aţi crezut cu atâta putere în unele roluri încât aţi început să le priviţi ca parte din identitatea voastră. "Acesta sunt eu," aţi gândit despre unele roluri sau "veşminte".

Când veţi investiga cu adevărat ce au aceste roluri de a face cu voi, oricum veţi afla ele nu sunteţi voi. Voi nu sunteţi rolurile psihologice sau identităţile pe care vi le asumaţi. Voi nu sunteţi hainele voastre. Voi a-ţi folosit aceste roluri, din nevoia de experienţă a sufletului.

Sufletul ia parte cu plăcere la toate experienţele, deoarece acestea sunt parte a procesului de învăţare în care sufletul s-a angajat . Toate experienţele sunt utile şi valoroase în acest sens.

Când uitaţi mai de aproape la propriile voastre roluri sau identităţi, curând observaţi unele experienţe din trecutul vostru au fost dureroase, chiar traumatizante, şi încă "se lipesc" de voi. Păreţi în imposibilitatea de a le da drumul. Ele au devenit ca o "a doua piele", piele în loc de simplă îmbrăcăminte.

Acestea sunt elementele dificile din trecutul vostru, piesele care vă reţin acum să trăiţi cu adevărat şi să vă bucuraţi cu adevărat de viaţă .V-aţi identificat atât de mult cu aceste părţi încât credeţi că voi sunteţi ele. Din cauza aceasta simţiţi că sunteţi o victimă şi veţi trage concluzii negative despre viaţă. Dar aceste concluzii nu susţin viaţa ca atare; ele doar susţin părţile traumatizate în conştiinţa sufletului vostru.

Acestea sunt părţile care acum au nevoie de vindecare. Puteţi face acest lucru prin retrăirea trecutului din nou, dar cu o conştiinţă mai iubitoare şi mai înţeleaptă decât aţi avut vreodată înainte. În a doua etapă a procesului de transformare de la ego la inimă, voi vindecaţi episoade din trecutul vostru înconjurându-le cu conştiinţa voastră prezentă. Prin reexperimentarea lor în prezent, dintr-o inimă concentrată pe centru, veţi elibera părţile traumatizate din trecutul vostru.

Trauma se produce atunci când vă confruntaţi cu o mare pierdere sau durere sau rău şi nu puteţi înţelege de ce se întâmplă. Toţi aţi experimentat trauma în multe din vieţile voastre. De fapt, conştiinţa sufletului în timpul etapei ego-ului este traumatizată de la început: pierderea Unimii sau a Căminului de care îşi aduce aminte şi nu o înţelege.

Cândreîntoarceţi la evenimentul traumatizant original,  prin imaginaţie şi îl înconjuraţi cu conştiinţa inimii, voi vă schimbaţi reacţia originală la eveniment. Puteţi schimba groaza şi neîncrederea pur şi simplu luând act de ceea ce se întâmplă. În regresie, luaţi pur şi simplu act de ceea ce s-a întâmplat şi acest act  creează spaţiul pentru înţelegere, spaţiul pentru o înţelegere spirituală a ceea ce a avut loc de fapt prin acest eveniment. Când acest spaţiu este prezent, voi deveniţi din nou maeştri ai realităţii voastre. Acum sunteţi în măsură ajungeţi la o acceptare a întregului episod, din moment ce aţi înţeles din inimă există sens şi scop pentru fiecare lucru care se întâmplă. Puteţi simţi din inimă acolo este un element al liberei alegeri în tot ceea ce are loc,  astfel încât să creşteţi spre o acceptare a responsabilităţii proprii pentru acest eveniment. Cândacceptaţi responsabilitatea, sunteţi liberi să plecaţi mai departe.

Doar atunci când vă raportaţi la identităţile voastre trecute ca actori care îşi joacă rolurile lor sunteţi liberi mergeţi oriunde vreţi. Abia apoi sunteţi liberi să intraţi în  conştiinţa bazată pe inimă. Nu mai aparţineţi nici unui aspect a ceea ce aţi fost în trecut: victimă sau agresor, bărbat sau femeie, negru sau alb, sărac sau bogat, etc. Atunci când puteţi fi glumeţi în legătură cu aspectele dualităţii şi pur şi simplu să le utilizaţi ori de câte ori aceasta vă aduce bucurie şi creativitate, aţi înţeles sensul vieţii pe pământ.

Veţi experimenta o mare bucurie şi un fel de întoarcere acasă. Acest lucru se datorează faptului că aţi intrat în contact cu conştiinţa care stă la baza diferitelor voastre roluri şi identităţi. Restabiliţi legătura cu conştiinţa voastră divină din nou, realizaţi totul este una: pe scurt, realitatea iubirii.

Vom încheia acest capitol oferindu-două meditaţii care vă pot ajuta să luaţi legătura cu fluxul unităţii, cu fluxul conştiinţei divine, care este curentul subteran al tuturor experienţelor voastre.

Meditaţia 1

-  Care stări psihologice pe care le consideraţi foarte mult  parte din voi vă provoacă cele mai multe probleme în viaţă? Numiţi două astfel de stări. 
-  Concentraţi-vă asupra contrariilor acestor stări. Deci, dacă aţi ales "nerăbdare" sau "neîncredere" să vă concentraţi acum pe opusul lor: răbdarea şi încrederea în sine. Simţiţi energia acestor stări pentru un moment.
-  Intraţi în interiorul vostru şi căutaţi energia acestor stări. Numiţi trei exemple din viaţa voastră în care aţi experimentat aceste stări pozitive.
-  Acum, sunteţi în contact cu aceste stări pozitive, lăsaţi fluxul lor de energie să curgă prin voi şi simţiţi cum echilibrează.

Meditaţia 2

-  Relaxaţi-vă şi lăsaţi-vă imaginaţia să călătorească înapoi la un moment în care  v-aţi simţit foarte fericiţi. Luaţi primul moment care vă vine în minte. Simţiţi din nou fericirea.
-  Acum mergeţi la un moment în care v-aţi simţit extrem de nefericiţi. Simţiţi esenţa a ceea ce aţi simţit atunci.
 
-  Vedeţi ceea ce este comun pentru ambele experienţe. Simţiţi ce este asemănător în ambele momente.

Ambele meditaţii sunt menite să vă facă să vă daţi seama de conştiinţa care stă la bază, mereu prezenţa "eu-promotor " în toate experienţele voastre. Această navă de conştiinţă întotdeauna prezentă, transportatorul experienţelor voastre, este divinul Tu. Este poarta către o realitate dincolo de dualitate: realitatea inimii. 

© Pamela Kribbe


link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.