Meditații

duminică, 12 iulie 2015

Învățăcel și Învățător



Din ciclul De ale mele

Am petrecut aproape o săptămână în minunatul decor al Munților Apuseni, în tabăra anuală de Qigong. În acest an tabăra s-a ținut la Smida Park, situată în apropiere de coada lacului de la Beliș-Fântânele. O zonă de o energie minunată, curată și înălțătoare.

Spre deosebire de alți ani în care am fost și eu instructor, în acest an am ales să fiu elev și să învăț și eu împreună cu ceilalți participanți un exercițiu nou, predat de soțul meu, Qigong-ul cu bastonul. A fost o experiență foarte interesantă deoarece la orele de practică am fost și eu învățăcel, iar după masa am avut program de meditație și discuții legate de spiritualitate, program în care m-am implicat eu mai mult.

Este atât de interesant și de frumos, de împlinitor să primești și să dăruiești atât de multă bucurie și voie bună. Ne-am amuzat împreună de provocarea cu care ne-am confruntat în acest an în practica de qigong, deoarece pe lângă lucrul cu tine însuți și cu energia, a mai fost introdus un element: bastonul. Dar ne-am descurcat cu toții și, în cele din urmă, cred că toată lumea a reușit să învețe exercițiul.

Excursiile făcute în pauzele dintre diferitele programe au fost ceva de vis. Mama Natură a fost atât de darnică cu noi, încât și atunci când ne-am ”rătăcit” surpriza pe care ne-a oferit-o ne-a lăsat cu gurile căscate. Parcă eram în Țara Minunilor, și, sincer, cred că acolo am și fost. Energiile pline de iubire pe care le-am simțind emanând de peste tot ne-au dat tuturor o bucurie de viață care ne-a umplut expansionându-ne dincolo de ce am fi putut crede că este posibil.

În discuțiile pe care le-am avut am fost atât de plăcut surprinsă să întâlnesc oameni cu o deschidere atât de mare spre spiritual și spre cei din jurul lor. Au fost oameni cu o solidă practică spirituală care s-au deschis și au împărtășit și ei din cunoașterea pe care au dobândit-o prin experimentarea lor directă. Au fost oameni care au auzit pentru prima dată de spiritualitate. Cei care au fost însă interesați, au rămas să asculte din împărtășirile celorlalți.

Au fost și neamuri de-ale lui ”Tomiță”, dar ei ne-au ajutat să intrăm mai profund și mai plenar în discuții, hotărându-i și pe cei mai puțin îndrăzneți să-și spună propriul punct de vedere izvorât din convingerea că ”ceva-i putred în Danemarca”și lucrurile stau puțin mai altfel decât ne-au fost prezentate până acum. Oameni care și-au ascultat în primul rând inima și nu mintea. A fost magic să văd atâția ochi plini de zâmbete și bucurie, strălucind de bucuria împărtășirii. Pentru că este una când cineva îți spune ceva, dar când sunt 2,3,4 sau mai mulți care vin și aduc mărturie propriile lor trăiri, înseamnă că balanța și-a schimbat înclinarea.

Au fost oameni care la despărțire au venit și mi-au spus ”Mulțumesc, am înțeles unde am greșit și faptul că eu sunt de vină pentru tot ceea ce mi se întâmplă, nimeni altcineva.”; ”Când ai spus ”Mă bucur că sunt Om, că sunt Acum Aici și că pot trăi tot ceea ce trăiesc!”, am simțit cum ceva a pocnit în pieptul meu și am simțit o bucurie atât de mare și de copleșitoare, încât mi-a venit să-i iau pe toți în brațe!”.

Oameni frumoși, oameni minunați care au plecat din această tabără puțin mai bogați. Pentru că adevărata bogăție stă în inimă, nu în buzunare. Unii au primit sămânța, alții i-au dat voie să încolțească, iar alții i-au dat voie să-și etaleze florile. Chiar și acolo unde, aparent, este beton, sunt convinsă că sămânța va încolți cândva. Unii au avut nevoie de peste 2000 de ani, dar ce este timpul? O iluzie fără valoare.

Mulțumesc din toată inima celor ce și-au urmat impulsul de a participa la această minunată tabără din care am plecat cu toții cu mult, mult mai bogați decât am venit. Să nu uităm nici o clipă că fiecare dintre noi este în același timp și egală măsură și elev și învățător. Cunoașterea nu are limite, așa cum n-are nici IUBIREA!


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.