Actualizare 30 Iulie 2015

Subiectul de astăzi este senzaționalul și alergatul după oportunități. Sau altfel spus axarea exagerată pe exterior. De ce tocmai acesta? Pentru că este o distragere reală pe care de multe ori nu o sesizăm. La un moment dat am început să împărtășesc și eu o parte dintre simptomele recognoscibile conștient ale corpului de lumină și ale procesului de ascensiune.

Am fost bombardată cu tot felul de întrebări astfel încât mi-am dat seama că nu sunt de ajutor, așa cum era intenția mea, ci că, dimpotrivă, creez unora o stare de strădanie de a căuta în manifestările și simțirile lor ceea ce eu relatam. Mi-am dat seama că asta nu face altceva decât să ducă atenția oamenilor spre exterior și manifestările exterioare, nu spre interior, așa cum îmi doream.

Deși vorbeam și despre importanța muncii interioare și a construirii unei fundații interioare puternice, toate acestea se estompau în fața senzaționalelor împărtășiri legate de ceea ce simțeam eu ca manifestare în corpul meu fizic sau în realitatea mea fizică. Și accentuez ”meu” și ”mea”, pentru că fiecare avem propria noastră realitate și corpul fiecăruia dintre noi reacționează diferit la stimulii realității care i-o servim.

Așa că, am încetat să mai fac acest lucru pentru că el nu era în aliniere cu ceea ce eu doream să împărtășesc. Manifestările exterioare nu sunt altceva decât rezultatul unor acumulări interioare. Întotdeauna vei manifesta în exterior ceea ce ai în interior și nu numai că ai, dar ai și ancorat bine. Pentru că numai dacă le-ai ancorat bine în tine le poți manifesta în mod constant în afara ta.

Altfel, vei fi sus-jos într-un roller coaster cu care fiecare dintre noi ne-am dat. Unii am descoperit cum să coborâm din acest roller-coaster, reușind să ne menținem cât mai mult pe val, fiind din ce în ce mai siguri pe placa de surf. Și am înțeles multe lucruri. Unii încercăm să le împărtășim, alții să le exploateze. Este alegerea fiecăruia dintre noi și ea este onorată pentru că este exact lecția de care sufletul fiecăruia are nevoie în acest moment.

Ce vreau să vă spun este ilustrat foarte sugestiv în ”Povestea celor trei purceluși”. Vă recomand să o citiți sau recitiți sau să vi-o reamintiți și să vedeți dacă ”casa” interioară pe care v-ați construit-o rezistă ”furtunii” care se apropie, sau ați fost atât de ocupați să vă aliniați exteriorului și experiențelor altora, încât la voi în sobă de abia mai mocnește focul.

Atunci când ești bine ancorat în ceea ce EȘTI, pot veni oricâte valuri pentru că ele nu te vor lua de pe picioare, nu te vor purta la întâmplare, nu vei avea nevoie de bărci de salvare pentru că TU ești cel care îți direcționezi singur barca în direcția dorită de tine. Pentru că TU ești și valul și surferul/călărețul. Nu mai există nici o diferență.

Dragii mei, în ceea ce vine suntem fiecare pe cont propriu. Fiecare ne dăm examenul cu ceea ce fiecare dintre noi a învățat și nu avem nici sufleuri, nici fițuici și nici îngăduința că data viitoare vom fi de nota zece. Nu înseamnă că este greșit să ”luăm pulsul” evenimentelor care se desfășoară, dar să nu le transformăm în adevărul nostru. Adevărul nostru este în fiecare dintre noi și este diferit de toate celelalte.

Am spus și repet, repet, repet: TOATE, absolut TOATE răspunsurile și îndrumările le avem fiecare în noi înșine. Căutați răspunsurile și ghidarea în voi înșivă nu în afara voastră. Este în natura noastră umană alergatul după senzațional și oportunități. Este o tară de care este mai mult decât necesar să ne eliberăm. Fiecare ne avem propriul nostru Jiminy, ce ar fi să-l ascultăm pe el nu pe cei care ne trag de pe Calea noastră?

Felul în care ne raportăm la evenimentele cosmice, la cele care sunt create special pentru creșterea și avansarea noastră este un semn de maturitate și nu numai spirituală. Efectele lor pot fi amplificate de cei ce au învățat cum să o facă, acordându-și ”timp” pentru creșterea lor interioară în locul alergatului după senzaționalul exterior. Același ”timp” îl avem cu toții la dispoziție, voi ce faceți cu al vostru?

O zi minunată vă doresc!

Monica Poka