vineri, 31 iulie 2015

Un vis interesant


M-am trezit azi dimineață cu o experiență interesantă pe care am trăit-o într-un vis conștient astă-noapte M-am gândit mult dacă să o împărtășesc sau nu. Dar pentru că mi se pare reprezentativă pentru timpurile pe care le trăim, am să o împărtășesc.

Mergeam pe un drum de țară și m-am trezit dintr-o dată cu două arătări în fața mea. Urâte foc. M-am oprit pentru că oricum nu puteam trece mai departe din cauza lor.

-Am venit să-ți luăm tot ceea ce ai tu mai de preț pentru că ne-ai supărat cu ceea ce faci.

-Dar eu nu am nimic de preț.

-Cum să nu? Îți luăm toate bunurile pe care le ai. Casa, mașina, banii,.... tot, tot, tot.

-Hmm. Vi le dau cu dragă inimă, dar ce veți face voi cu ele? Casa trebuie întreținută, mașina la fel, sunt de plătit o grămadă de taxe și impozite, asigurări, banii se termină odată și odată și apoi va trebui să munciți pentru ele. Vă place să munciți?

-Ce-i aia muncă? Dacă vorbești de nebunia cu trezitul de dimineață și toată alergătura aia încoace și încolo, nu mersi. Aia-i pentru voi nu pentru voi. Țineți-le. Dar atunci îți luăm copiii.

-Copiii? Dar copiii nu-mi aparțin mie și nici nu mi-au aparținut vreodată. Ei își aparțin lor înșiși.

-Atunci îți luăm viața că aia îți aparține.

-Viața? Ok, am murit de atâtea ori încât moartea nu mă mai sperie, dar viața mea trebuie să i-o cereți Sufletului meu pentru că lui îi aparține, nu mie.

-Atunci îți luăm Sufletul și am încheiat povestea.

-Sufletul nu-mi aparține mie, el îi aparține Creatorului și de la El trebuie să-l luați nu de la mine.

Pe măsură ce discuția se derula, cele două arătări deveneau din ce în ce mai transparente, ca o ceață care din foarte deasă se tot destramă până când se limpezește și nu mai rămâne nimic. Mai vedeam doar două perechi de ochi speriați și mirați care au dispărut și ele.

M-am trezit și m-am întrebat: ”A fost oare un test?” Pentru că testele ne sunt date înaintea unor praguri. Și niciodată nu sunt ușoare. De ce? Pentru că este necesar să ne afirmăm și conștientizăm nivelul atins ca să știm ce am dobândit și depășit.

Sper să vă fie de folos pentru că sunt convinsă că mulți trecem prin teste finale în această perioadă. M-am întrebat de ce și-ar testa Sufletul propiul său aspect din moment ce oricum Sufletul ȘTIE care este nivelul atins de aspectul său uman? Nu o face pentru el, o face pentru aspectul său uman, pentru ca acesta să conștientizeze lecțiile și pragurile depășite. Este modul prin care Sufletul ”compensează” lipsa unei comunicări conștiente cu aspectul său.


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.