Ți-am spus eu... când ne simțim neauziți

De Inelia Benz 

Știu că vă puteți raporta la a fi neauzit. Și știu că ați spus sau v-ați abținut să spuneți ”Ți-am spus eu” de milioane de ori în viața voastră. De ce știu lucrurile astea? 

Știu aceste lucruri pentru că, fiind ființe de lumină trezite, vedem mai mult decât pot vedea alții și asta face ca sfaturile noastre să fie adeseori respinse (de obicei pentru că nu există o dovadă fizică a ceea ce vedem) sau suntem interpretați total greșit. Cu alte cuvinte, spunem un lucru, dar persoana sau oamenii cu care vorbim aud altceva. Ei aud ceva care se încadrează în propria lor paradigmă a realității. De exemplu, îmi amintesc că i-am spus lui Larry să foreze o fântână nouă pentru Shamanshack pentru că Gaia a spus că vom avea nevoie de ea. A ascultat? Nu, a spus: ”Ei bine, plouă mult acum. Nu am avut niciodată probleme cu secarea fântânilor, probabil a fost doar o întâmplare în acel an, plus că am folosit prea multă apă pentru grădinărit. O să fie bine dacă vom fi atenți cu apa în cazul în care seacă din nou.” Da, logica spune că are dreptate. Totuși, nu a fost așa. Shamanshack a rămas fără apă luni întregi vara trecută, oricât de atenți am fost. 

Ați crede că asta l-ar fi învățat să asculte când îi spun să repare o fântână, dar nu. În această iarnă, am primit îndrumări puternice să înființăm un nou sistem de puțuri de apă pentru casa noastră, dar a ascultat? Nu. ”Este în regulă, fântâna noastră nu a secat anul trecut și pentru sistemul de filtrare nu e nicio grabă. O putem face mai târziu în cursul anului.” Am insistat că trebuie făcut în timpul iernii, dar el a spus doar: ”Va fi bine. Nu îți face griji." M-am retras și am lăsat lucrurile să fie cum or fi. În timp ce scriu aceste rânduri, nu avem apă în casă. A trebuit să aducem un rezervor cu apă de la Shamanshack pentru dușuri și vase. 

Unul dintre aspectele interesante ale ultimei situații cu fântâna este că atunci când am văzut-o venind mi-a fost teamă că corpul meu va cădea în frică, dar când mă uitam direct, cuvintele care îmi veneau erau: ”Gaia nu ne-ar fi trimis să locuim aici, în vârful acestui deal, dacă urma să ne oprească apa.” 

Așa cum stăteam cu această cunoaștere, mi-am dat seama că criza actuală ne-a fost adusă ca să reparăm sistemul înainte de sosirea verii. Simțeam că vara asta apa s-ar fi oprit complet dacă nu am fi schimbat sistemul acum. Am zâmbit când am văzut că rămân neauzită, dar Gaia știe cum să ajungă la Larry și nu va lăsa ca asta să mă afecteze serios. Poate va însemna doar mai multă muncă pentru Larry, din cauză că nu a ascultat mai devreme. 

Este, de asemenea, adevărat că marea majoritate a cititorilor mei, da, voi, sunteți aici ca să aduceți Noua Paradigmă în realitatea experimentată. Sunteți lideri ai familiilor voastre, prietenilor, grupurilor și unii dintre voi aveți zeci de mii de cititori, public și elevi, pe meritul vostru propriu. 

Ce co-creație ciudată și fascinantă este aceasta în care oamenii care au fost aduși de colectivul uman, noi, nu suntem auziți și înțeleși corect. 

Dar nu suntem pasivi în privința asta. Când nu suntem auziți sau suntem înțeleși greșit, putem schimba rapid direcția și spune același lucru folosind cuvinte diferite sau încercăm alte trucuri până când ideea pe care încercăm să o transmitem este înțeleasă. 

Este foarte diferit când nu suntem auziți deloc. Să fii neauzit și să nu fii auzit deloc sunt lucruri diferite. Când ești neauzit, ești auzit fizic, dar lucrul pe care ei îl aud nu este pus în aplicare. Să nu fii auzit deloc este ca și cum ai fi complet invizibil, tăcut, nimic nu ajunge la ei. 

Cum depășim situația când spunem sau repetăm ceva de multe ori, dar nu suntem auziți? Schimbăm cuvintele, schimbăm frecvența, uneori chiar schimbăm persoanele cărora le spunem aceleași cuvinte. Nimic. 

Mersul prin lume neauzită a fost povestea vieții mele. Chiar și cu mii de cititori, majoritatea lucrurilor despre care discut și pe care le explorez rămân neauzite. Iar atunci când sunt auzite, de multe ori, așa cum am descris mai sus, ca un numitor comun pentru majoritatea dintre noi, sunt înțelese greșit. Doar o mică parte din ideile și informațiile pe care le transmit sunt auzite și interpretate corect, sau măcar reținute. Plus că, bineînțeles, până acum ar fi trebuit să am milioane de cititori, nu mii. Asta înseamnă că cuvintele mele sunt complet invizibile pentru majoritatea oamenilor la care am fost însărcinată să ajung. 

La un nivel mai personal, adeseori văd situații sau complicații venind spre noi și le spun celor din jurul meu despre ele, dar nimeni nu face nimic. Iar pe urmă, e prea târziu. 

O soluție, desigur, este le să fac pe toate singură. Dar asta înseamnă multe lucruri și nu sunt toate lucruri pe care mă simt confortabil să le fac. 

O altă soluție este să las lucrurile să se destrame, criza sau situația să apară și să las piesele să cadă unde or cădea. Și apoi, să am satisfacția de a spune ”Ți-am spus eu.” 

La nivel fizic și personal, și uneori emoțional, există un oarecare disconfort atunci când sunt neauzită. 

Totuși, când se întâmplă în mod continuu, și la o scară globală, devine destul de greu la nivel energetic. 

Când eram foarte mică, țipam și strigam și eram foarte frustrată că rămâneam neauzită. Adolescentă fiind, am învățat că să fii neauzit este un aspect normal al vieții, așa că am renunțat la frustrare și în schimb am oftat, și am învățat să-mi dau ochii peste cap zgomotos. Am savurat și momentul în care spuneam ”Ți-am spus eu.” 

Pe măsură ce am crescut, pur și simplu am repetat lucrurile de o mie de ori, și încă o dată. Uneori găsesc un alt autor sau profesor care spune același lucru cu alte cuvinte și îi împing în față în mintea oamenilor. Ocazional, asta dă rezultate bune. 

Recent, însă, am început din nou să ”mă simt neauzită”. A fost destul de surprinzător pentru mine. Odată cu asta, a venit și un sentiment de oboseală și frustrare. Și în spatele acesteia, un sentiment de a vrea să renunț. 

Acum, cu acest ultim gând a apărut un indiciu important cu privire la de ce acest lucru mă afectează atât de mult acum. Vedeți voi, suntem într-o divizare. Și în timpul acestei divizări, sarcina noastră, a ta și a mea, este să menținem lumina tot timpul. Nu să o ridicăm timp de douăzeci de minute pe zi în timp ce medităm sau nu ne doare capul sau când nu suntem la serviciu, ci în permanență. Iar dacă nu o facem, atunci orice mic pachet de energie de frecvență joasă pe care l-am putea purta cu noi va exploda disproporționat. 

De îndată ce am identificat acest pachet de frustrare suprimată, am făcut Exercițiul de Eliberare a Stresului, dar în loc să folosesc cuvântul ”stres”, am folosit cuvintele ”Mă simt neauzită.” 

Wow! A fost revelator. O avalanșă de programe, bariere și traume au ieșit la suprafață. Mi-a schimbat complet dinamica muncii. Și a adus o ușurare uriașă legată de a fi auzită și de a fi înțeleasă greșit. 

Imediat m-am așezat la tastatură să împărtășesc asta cu voi. Știu că este o problemă comună printre noi și știu că acum energia din lume este explozivă și tensionată.

Și știu că este momentul să fim auziți și înțeleși corect. 

Hai să facem asta!

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!