Limbajul - Încotro?

Din ciclul De ale mele

Suntem cu toții de acord cu faptul că fiecare dintre noi avem o altă percepție sau reprezentare pentru cuvintele cu care comunicăm. Rezonanța cuvintelor este diferită pentru fiecare dintre noi, motiv pentru care unele cuvinte funcționează ca niște declanșatoare nu prea plăcute uneori.

Am avut mai demult o discuție pe această temă cu o prietenă care-mi cerea să înlocuiesc cuvântul ”afectează” dintr-o traducere făcută de mine pentru că ei i se părea că acest cuvânt avea o rezonanță joasă. I-am explicat că nu este nici o problemă cu cuvântul ci cu modul în care percepe ea acel cuvânt și nu schimbarea cuvântului (mai ales că era explicit ales în articolul respectiv) va rezolva problema ivită. Nu știu dacă a reușit să-și rezolve problema, dar am observat și la mine unele reacții ale minții la ”devierile” care apar în folosirea anumitor termeni.

De exemplu, într-una din meditațiile pe care le-am făcut apărea expresia ”Librăriile din Lemuria”. Mintea mea s-a împiedicat de cuvântul librărie, deoarece ea asimilase noțiunea de ”Bibliotecile din Lemuria” și a început o adevărată argumentare ”împotriva” cuvântului librărie: ”Librărie înseamnă rechizite și înseamnă bani, comerț. Atunci nu exista așa ceva. Cunoașterea nu stă în librării ci în biblioteci. Și atunci nici nu existau librării pentru că nu erau necesare.....”

I-am cerut minții mele ca în acest caz să-și ”traducă” singură cuvântul librărie prin bibliotecă și în oarecare măsură a reușit să o facă. ”Dar numai de data asta”, parcă îmi spunea. Sau, mai sunt cuvinte care au fost ”împrumutate” din alte limbi, în special engleza, și care au fost, fără a fi necesar după părerea mea, înghesuite în limbajul nostru. De exemplu, cuvântul ”job” care apare, culmea, în dex on-line tradus ca loc de muncă și pronunțat ”giob”. Să te crucești nu alta.

Ce mi-a plăcut întotdeauna la limba română este că noi pronunțăm cuvintele așa cum le scriem. Mi-a dat întotdeauna o siguranță că acel cuvânt pe care îl rostesc nu poate fi tradus aiurea de către cel care-l aude pentru că fie n-am folosit tonalitatea potrivită, ca în limba chineză, fie n-am rostit corect un anumit grup de litere sau vocale, ca în limba engleză sau franceză. Parcă o vedeam pe domnișoara ofuscată de sesizarea pe care i-am făcut-o că avem pentru cuvântul ”job” echivalente în limba română absolut inteligibile, în vârful muntelui vorbindu-i lui badea Ion despre ”giobul” pe care ea îl are.

Dincolo de aceste aspecte, care în ”timp” se vor pierde, ne confruntăm cu problema de a trece prin stări sau situații pe care nu le putem descrie pentru că nu avem cuvinte pentru ele. Cum poți să explici cuiva ce ai simțit tu într-o stare de decorporalizare când nu ai cuvintele cu care să poți descrie? Sau o stare de conștiință extinsă? Sau o stare de în-între lumi?

În ciuda faptului că acest lucru pare a fi un impediment, am constatat că este, pe undeva, un atu. De ce? Pentru că din dorința de a explica ne conectăm atât de mult la acea stare energetică/câmp de energie încât reușim să o transmitem energetic celor care ne ascultă. Și reușim astfel să transmitem mai mult decât am putea-o face prin cuvinte.

Pentru asta este însă necesar să ne conectăm la acel câmp de energie în care ”am fost” atunci când am avut acea experiență. Lucru care este foarte ușor de făcut, pentru că ”acolo unde merge gândul, acolo merge și energia”. Și nu numai că merge, dar și vine. Acel câmp de energie există în permanență în Acum, și îl putem accesa ori de câte ori ne conectăm la el. Provocarea este să o facem din starea de conștiință potrivită și cu un motiv altruist. Altfel, s-ar putea să apară surprize.

Această capacitate nouă este un nou instrument de comunicare, unul mult mai curat și mai potrivit noilor timpuri. Să nu uităm că ne îndreptăm spre re-amintirea capacității noastre telepatice și că nu ne vom trezi dimineața după un somn bun dintr-o dată telepați. Nici vorbă. Este necesar să facem aceste ”descoperiri” în mod conștient potrivit stării noastre personale de conștiință atinsă.

Și vom descoperi că avem din ce în ce mai puțină nevoie de cuvinte atunci când putem transmite la nivel energetic ceea ce noi am experimentat. Dar și aici, ceea ce transmitem este ceea ce NOI am perceput, iar ceea ce pot percepe ceilalți este în funcție de ceea ce ei pot percepe din starea lor de conștiință atinsă, care, în mod implicit le afectează și percepțiile cu care ei pot ”lucra”.

Cu cât ne vom ”juca” mai mult cu această capacitate nou-descoperită, mai bine zis nou-conștientizată pentru că am deținut-o întotdeauna chiar dacă nu am fost conștienți de ea, cu atât mai ușor ne vom face înțeleși de cei din jurul nostru și vom putea elimina majoritatea neînțelegerilor și tensiunilor. Și nu numai atât, dar vom face un pas uriaș în extinderea nu numai a percepțiilor noastre ci și a percepțiilor celorlalți.

Pe zi ce trece descoperim tot mai mult că suntem în primul rând ființe energetice și că modul de comunicare cel mai lejer și mai ne-interpretabil cu putință este prin formele-gând și câmpurile de energie pe care le emitem. Vom descoperi și că nu mai putem spune una în timp ce transmitem energetic o cu totul altă energie, pentru că cei din jurul nostru ne vor citi câmpul de energie și formele-gând pe care le emitem cu adevărat.

Trăim vremuri extraordinare și nemaipomenite până acum pentru noi. Fiți atenți la cine sunteți și la cine deveniți pentru că transformarea, transmutarea și schimbarea prin care trecem este o experiență unică în istoria existenței. Ne este acordată minunata șansă de a ne putea conștientiza și ghida procesul prin care trecem fiecare și în același timp cu toții. Ce joc și ce jucării minunate putem avea dacă le știm aprecia și folosi. De noi depinde TOTUL, NOI suntem creatorii și jucătorii acestui minunat joc/proces numit Ascensiune.  

Haideți să ne jucăm frumos ÎMPREUNĂ!

Namaste!

Monica Poka