Meditații

miercuri, 2 septembrie 2015

Provocările, alegerile și recunoașterea lor


Din ciclul De ale mele

Uneori simți că ceva urmează să se petreacă, ai unele semne și intuiții, premoniții și parcă totuși nu te aștepți să se și materializeze. Cam asta am simțit și eu în legătură cu călătoria noastră cea mai recentă, aventura din Capadoccia sau Kapadokya. Totul a început încă din aeroport. Am simțit că este potrivit să înfoliem bagajele, iar când le-am văzut înfoliate am simțit imboldul de a-mi lua bagajul ca și bagaj de mână deoarece era atât de mic încât ar fi mers ca și bagaj de mână.

Dar aveam deja bagaj de mână, laptopul și rucsacul cu câteva cristale care mă însoțesc peste tot pe unde merg. Așa că, am dat micul geamantan ca și bagaj de cală. La trecerea prin punctul de control al bagajelor de mână și personal am avut de dat explicații în legătură cu cristalele pe care le aveam frumos ambalate și împachetate. L-am somat pe tânărul de la verificare să nu cumva să pună mâna pe ele că i le arăt eu, dar el mi-a replicat ”Și să scoateți ceva de acolo cu care să mă stropiți în ochi?” Am rămas fără cuvinte. L-am întrebat de ce crede asta, dar mi-a răspuns ”Așa este regulamentul”. Bietul băiat, respecta un regulament care-i indusese frică și mă privea ca pe un potențial agresor. Am reușit să detensionez situația explicându-i că sunt folosite în vindecare fiind purtătoare de o energie înaltă de vindecare. ”Prefer țuica de prune”, mi-a replicat el zâmbind.  

În București la îmbarcarea spre Istanbul a fost chiar mai rău, au folosit detector de praf de pușcă ca să se asigure că sunt ”doar niște pietre”. Restul călătoriei spre Kayseri s-a desfășurat fără nimic spectaculos sau probleme. Până am ajuns în Kayseri, la ora 23.00 și ne-am așteptat bagajale care n-au mai sosit. În acest moment am stat în fața unei alegeri. Am avut de ales între varianta ”nervi și agitație” și varianta ”lasă ca totul să curgă și rămâi spectator”. Am ales varianta a doua, deși era cam neplăcut să te trezești la ora 24.00 la hotel doar cu hainele de pe tine. Am recunoscut un tipar, cel al reacției bazate pe ne-derularea evenimentelor conform așteptărilor și l-am ocolit preferând să acceptăm o situație pe care oricum nu o puteam schimba în acel moment.

Am învățat, în călătoria mea prin viață, ca după ce fac o respirație profundă, sau mai multe dacă este cazul,  să-mi pun câteva întrebări atunci când mă confrunt cu câte o situație provocatoare: ”Este atât de importantă această situație pentru mine încât să ies din starea mea de echilibru? Pot schimba ceva acum sau este necesar să las să treacă pentru că încă nu i-a sosit momentul? Ce am de înțeles din această situație?” În timp, am reușit să am aceste întrebări simultan în vedere. Și mă ajută să-mi păstrez calmul și starea de echilibru aproape în orice situație. Mă ajută să văd dincolo de ”problema” care-mi sare în ochi.

Așa că, iată-ne ajunși la hotel doar cu ceea ce aveam pe noi. Din fericire camera de hotel era prietenoasă și noi suficient de obosiți ca să ne ”parcăm vehiculele”. A doua zi dimineața, o luăm de la capăt. În mod ironic nici măcar un piaptăn nu aveam la mine, nu mai vorbesc de alte obiecte de igienă personală. Am trecut și peste acest neajuns și ne-am dus în micuțul orășel Göreme pentru a ne cumpăra măcar câteva lucruri de imediată necesitate. Prea multe n-am găsit, deoarece fiind un punct mai degrabă turistic nu avea prea multe magazine care să ofere altceva decât suveniruri. Din fericire, recepționerul de la hotel s-a oferit să ne ducă în orășelul din apropiere unde oferta era ceva mai consistentă.

Și hop, o altă provocare. De această dată problema banilor. Fiecare dintre noi atunci când pornește într-o călătorie, excursie, concediu își alocă un anumit buget pentru respectiva deplasare. Noi chiar nu prevăzusem această situație, așa că bugetul nostru nu prevedea această cheltuială. Din nou o respirație profundă și i-am spus Sinelui meu: ”Dacă tu/eu ai decis că eu/tu trebuie să trec prin această situație, înseamnă și că știi de ce și că mi-ai asigurat toate resursele necesare ca să o pot face. Așa că aleg să merg pe mâna ta și să am încredere că totul este exact așa cum trebuie să fie. Las această problemă în seama ta, iar eu am să mă gândesc și ocup doar de aspectul care îmi este mie perceptibil: procurarea a ceea ce consider că avem nevoie ACUM.”

În 2-3 ore, ne-am făcut toate cumpărăturile necesare și ne-am întors la hotel exact la timp să ne întâlnim cu ceilalți membri din grup care tocmai sosiseră și erau pregătiți de o explorare a locului. După 2 zile ne-am primit și bagajele, exact când nu ne-am mai fi descurcat fără ele. O dovadă foarte clară a faptului că noi suntem co-creatorii realității noastre era în curs de desfășurare și a fost extraordinar de interesant de urmărit. Reprezentantul agenției turce prin care a fost organizată excursia ne-a ”pregătit” că s-ar putea să avem surprize în ceea ce privește zborul cu balonul deoarece depinde de viteza vântului și de permisiunea acordată sau nu de către armata turcă. I-am spus zâmbind că noi vom zbura cu balonul și că nu există nici un dubiu în această privință. Și am zburat cu balonul.

Aveam în program și călărie sub clar de lună, având în vedere că în data de 29 era lună plină. Când ne întorceam din turul făcut în Valea Ihlara, a început să plouă. Asta înseamnă nori și posibilitatea ca programul nostru să nu se poată realiza. Dar cum eu sunt o admiratoare dedicată și profundă a lunii, am rugat-o să facă posibilă această aventură în premieră pentru noi. Așa că, am avut ocazia să călăresc o minunată iapă arabă pe nume Ade Güzel, un nume turc foarte frumos după cum mi-a spus ghidul de la călărie pe care l-am avut. Și ne-am scăldat în lumina generoasă a lunii, mulțumind pentru această uniune splendidă. Pentru că în acele momente eram una cu TOTUL.

Peste tot erau câini, câini de diferite talii dar care erau de o blândețe deosebită. Nu era în ei nici un pic de agresivitate, se apropiau de oameni cu atâta bucurie și căldură încât singurul impuls pe care l-am simțit a fost de a-i mângâia și a le întoarce darul lor de bucurie și iubire, de unime. Comportamentul câinilor reflectă cu fidelitate starea de calm și echilibru a oamenilor, nivelul lor de unitate cu întregul. Iar aici, acest nivel se pare că este extrem de ridicat. Poate că așa se explică și starea de liniște, pace, împlinire și de ”dincolo de timp și spațiu” pe care am experimentat-o în aceste câteva zile. Nu pot spune în ce zi ce am făcut pentru că toate au curs atât de firesc una după alta, încât singurele întreruperi au fost cele de somn.

Și, cum nimic nu este întâmplător, ghidul pe care l-am avut în aceste vizite în diferite locații este un învățător iluminat al neamului său, un om de o modestie și o cunoaștere deosebită. Pentru că învățătorii adevărați nu stau la catedre, amvoane sau alte pupitre; ei umblă printre oameni împărtășindu-și în mod natural și firesc cunoașterea. Am avut ocazia să aflăm de la el informații ”la prima mână” legate de dervișii rotitori pe care apoi i-am putut admira și înțelege dintr-o altă perspectivă, una cu mult mai profundă și mai înaltă.

O călătorie în care am dat ceea ce am avut de dat și am primit ceea ce am avut de primit. Am activat coduri și ne-au fost activate coduri pentru că în acest Univers, ceea ce dai este ceea ce primești. Și totul, absolut totul este doar o problemă de alegere. Fiecare moment, fiecare clipă ni se prezintă cu nenumărate alegeri, alegeri care se înlănțuie apoi una cu alta creând realitățile și experiențele alese de noi. Pentru că noi prin alegerile noastre conștiente sau inconștiente ne creăm fiecare experiență pe care o avem/trăim. TOTUL este doar o chestiune de alegere și atât. Universul ne oferă TOTUL, noi alegem ceea ce considerăm sau credem că dorim să experimentăm. Exact ca un bufet suedez. Mâncarea asta îmi place și o iau, asta nu-mi place sau îmi place mai puțin și nu o iau.

Și foarte important, nici o alegere nu este pentru totdeauna. Dacă nu-mi place ce am ales, pot alege oricând altceva. Dar pentru asta este necesar să am încredere în Sinele meu și să știu că el nu este NICIODATĂ împotriva mea și că nu acționează NICIODATĂ contra interesului meu, care este EVOLUȚIA mea. Și atunci voi ȘTI și SIMȚI că nu sunt și nici n-am fost niciodată singură în această călătorie. Ba mai mult, am chiar un ghid personal care-mi cunoaște ”nevoile” de creștere chiar mai bine decât mine. Și dacă întreb ”Ce ar fi cel mai potrivit pentru mine să fiu/fac ACUM?” să fiu sigură că voi primi ÎNTOTDEAUNA răspunsul potrivit pentru mine. Nu trebuie decât să stau în Inima mea unde există toate răspunsurile. Și apoi să ALEG ceea ce simt a fi potrivit pentru mine. În Inima mea locuiește SINELE, în mintea mea locuiește ego-ul. Când gândesc cu Inima, Sinele este tovarășul meu; când gândesc doar cu mintea, ego-ul este cel care se activează primul. Cum pot verifica acest lucru? Prin ceea ce simt în mine. Simt bucurie, pace, liniște, o dulce anticipare, iubire și recunoștință? Atunci sunt în Inima mea. Dacă nu, atunci sunt în mintea mea egotică.


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.