Meditații

miercuri, 14 iunie 2017

Actualizare 14 Iunie 2017


Foarte mulți dintre noi, dacă nu toți, ne trezim dimineața de parcă toată noaptea am fi fost la sapă, coasă și mulți la război. Da, am și fost și suntem. În această perioadă premergătoare solstițiului lucrăm din greu să eliberăm și vindecăm ceea ce avem de eliberat și vindecat în această perioadă energetică.

După cum unii știu și alții mai puțin, configurarea sistemelor stelare și a constelațiilor în care Pământul se află nu este o întâmplare, ci sunt intenționat configurate în acest fel. Dacă vă imaginați că Universul, Creatorul, Sursa sau cum vreți să-i spuneți a lăsat lucrurile la întâmplare sau de capul lor, înseamnă că aveți o părere foarte umană despre el/ea.

Creația, la nivel de timp uman durează milioane și/sau miliarde de ani de încercări, configurări și re-configurări, perfecționări, actualizări până când o formă acceptabilă, dar niciodată definitivă, să fie lansată în experimentare. Apoi este lăsată să se dezvolte și erorile sau îmbunătățirile se fac în funcție de amploarea efectului lor: fie pe parcurs fără modificări și schimbări dramatice, fie prin a rade totul și a începe de le zero așa cum și pe Pământ s-au petrecut lucrurile și nu o singură dată.

Pentru cei care mai trăiesc în conceptele de timp și o singură viață petrecută pe Pământ fără să se întrebe de unde vin și unde se duc după, acest sistem de credință este extrem de presant în acest moment. Își dau seama că au tot mai puține răspunsuri la aceste întrebări.

Am avut zilele trecute o discuție interesantă cu cineva dependent de sistemul de credință religios în care Dumnezeul promovat de biserică este tătucul care le știe și rezolvă pe toate. Ceea ce a fost interesant de remarcat pentru mine este că și în domeniul religios și-au făcut drum unele concepte de natură spirituală, dar tot cu o interpretare biblică. Bine și așa m-am gândit, la un moment dat vor prevala conceptele spirituale și schimbarea va putea avea loc.

Dar vorbeam despre nopțile noastre agitate după care dimineața ne trezim cvasi-epuizați pentru a începe o altă zi cvasi-epuizantă de parcă am fi negri pe plantație. Păi, într-un fel și suntem, numai că plantația ne aparține, este ceea ce noi am plantat pe ea de-a lungul multelor noastre vieți pe Pământ.

Și așa cum lucrăm și pământul în diferite faze, de la săpat și pregătirea lui pentru însămânțare – când avem de însămânțat idei și concepte noi – la plivirea buruienilor – a vechilor idei și concepte care nu mai corespund noii realități a Pământului – apoi avem săpatul de-a întâia, de-a doua – în funcție de cultură.  De multe ori toate aceste lucrări le facem simultan.

Ceea ce noi facem în timpul somnului este să ne ocupăm de ”buruienile” pe care le-am lăsat neplivite și nesăpate eoni după eoni, ba pe unele le-am plantat chiar noi înșine. Și avem multe de plivit și scos afară pentru ca adevăratele plăntuțe ale noii noastre realități să poată crește și să se poată dezvolta. Altfel ele se vor pierde, invadate de buruienile lăsate să crească de capul lor.

O idee bună ar fi ca dimineața, când ne trezim, în locul supărării de ”Of, Doamne, încă o noapte ne-dormită ca lumea” și să aducem acea oboseală și în ziua care tocmai începe, să ne spunem ”O, daaa, am mai curățat o postată. Ce bine, am făcut loc ca ceea ce este de venit să vină, ceea ce este plantat deja să se întărească și ceea ce este de plecat să plece.” Cu o astfel de atitudine ziua noastră se umple de bucuria lucrului bine făcut și întreaga noastră zi va sta sub acest semn.


Și aici avem un tipar destul de bine înrădăcinat cum că în timpul nopții trebuie să dormim bine, în jur de opt ore, ca să putem fi funcționali. Poate că unii ați observat că de foarte multe ori 10-15 minute de meditație vă încarcă mai mult decât câteva ore de somn. Oare cum se întâmplă acest lucru? Ce are un asemenea efect asupra corpului nostru? Energiile pe care le accesăm și noi, ca suflet, le aducem în corp. Poate că unii ați putea găsi că este o idee bună să vă faceți o practică de meditație dimineața înainte de a vă lansa în activitățile zilei care începe. 

Am întâlnit la foarte mulți în aceste zile un sentiment de fatalitate de tipul ”orice aș face, nimic nu se schimbă pentru că Dumnezeu așa a rânduit lucrurile” sau ”Dumnezeu te-a pus acolo unde ești și ce ți-e scris în frunte-i pus.” Nu sunt de acord cu aceste afirmații care blochează orice evoluție a celui/celei care le rostește și crede. Este o formă de furt a puterii personale și de retezare a oricăror impulsuri de a ieși din situațiile toxice în care se află mulți.

De ce ar vrea un părinte să-și vadă copiii suferind? Mă refer la ceea ce atribuim noi unui părinte care își dorește pentru copiii lui tot ce-i mai bun, care de multe ori renunță la el/ea doar pentru ca copilul lui/ei să aibă ceea ce-și dorește sau măcar mai mult și mai bine decât a avut el/ea când era copil. De ce ar face Dumnezeu altfel dacă ne iubește?

Suntem aici pe Pământ pentru că noi am ales să fim ACUM AICI și nu ne-a surghiunit nimeni pe o planetă ostilă pe care pare a fi tot mai greu de supraviețuit. Ba mai mult, unii chiar ne-am cerut să fim acum aici. Ce facem, trăim sau ne văicărim? Suntem proprietarii plantației noastre sau sclavii ei? Când te gândești că o diferență atât de subtilă de atitudine poate schimba TOTUL, lucrurile devin cu adevărat provocatoare, dar în sensul constructiv.

În mulți se trezește acum spiritul creator și tot mai mulți își vor începe co-creațiile atunci când își vor da voie să curgă în și împreună cu Creatorul. Și astrele ne veghează și au grijă ca toate conjuncturile și configurările lor să ne susțină. În definitiv și la urma urmei și ele și noi suntem Creatorul în manifestare.

O zi plină de bucurie și reușite vă doresc!

Namaste!


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.