Meditații

joi, 15 iunie 2017

Actualizare 15 Iunie 2017



Astăzi am fost ghidată să vă aduc în atenție nici mai mult nici mai puțin decât toleranța. De ce? Pentru că în procesul recuperării puterii personale pentru mulți există riscul de a cădea în extrema cealaltă adică ”Ai profitat de mine atâta vreme, lasă că te joc eu acum!”

În momentul în care depășiți limita recuperării a doar ceea ce vă aparține, vă transformați într-un/o putere asupra altora și cădeți în răzbunare, lucru care vă coboară extrem de mult vibrația. Ceea ce a fost, a fost și a fost doar o experiență convenită între voi și cei cărora voi le-ați dat puterea în schimbul a ceva. Nu uitați că întotdeauna există un schimb.  

Rezumați-vă doar la a pune lucrurile în echilibru și apoi decideți dacă mai poate exista colaborare, conviețuire în relația/situația respectivă, apoi alegeți calea cea mai potrivită pentru toate părțile implicate, începând cu voi, de a continua sau încheia situația/relația.

O altă zonă în care toleranța este deosebit de importantă este cea a realității împărtășite cu ceilalți. Vă rog să înțelegeți, dacă nu ați făcut-o încă, că fiecare trăim în propria noastră realitate din care o parte o împărtășim cu ceilalți. Gândurile noastre, emoțiile noastre, perspectivele noastre, modul în care noi înțelegem lucrurile sunt individuale și personale.

Da, ne alimentăm cu toții din conștientul colectiv uman, dar avem fiecare un Sine Înalt care personalizează tot ceea ce noi experimentăm pe Pământ. De altfel ni se spune în mod continuu că, contrar a ceea ce cei putere asupra altora au încercat să ne facă să credem, suntem fiecare dintre noi un unicat și nu neapărat prin forma pe care am îmbrăcat-o, ci prin modul în care percepem și interpretăm lumea și experiențele trăite.

Una dintre întrebările importante pe care să ni le punem este ”Cine privește prin ochii mei?”, o întrebare care poate duce la descoperiri interesante și la o lărgire imensă a perspectivei noastre.

Nu avem nicăieri o copie la indigo care să corespundă 100% cu noi. Dar și dacă ar fi, oare cât timp ne-ar lua să ne plictisim de ea? Mintea ne face să credem că ne dorim în jurul nostru persoane exact ca și noi. Pentru că pe Pământ nu am avut încă șansa de a experimenta o astfel de situație, nu știm cât am rezista în ea.

În loc să ne bucurăm de diversitatea care ne înconjoară, ne lamentăm și devenim intoleranți cu cei pe care îi judecăm a fi altfel decât noi (în general pe cei pe care îi considerăm în mod arbitrar și după niște concepte arbitrare a ne fi inferiori). Îi judecăm pe cei pe care îi considerăm ne-treziți și/sau inferiori nouă și-i învinovățim de toate belele noastre pentru că am fost învățați să căutăm țapi ispășitori în afara noastră.

Dragii mei, în afara noastră nu există nimic ce să nu fie și în noi, vorbind de realitatea pe care o percepem, pentru că dacă ar fi așa, nu am putea recunoaște acel ceva. De asemenea, toleranța are nenumărate forme de manifestare dar ea începe întotdeauna cu respectul de sine. Cineva care nu se respectă pe sine, nu va respecta pe nimeni și nimic din pură inițiativă, ci doar dintr-un sistem de credință bazat pe ierarhizarea de mai bun/mai rău, șef/subaltern, etc.

Când vi se pare că cineva bate câmpii și spune prostii, întrebați-vă ”Oare eu de câte ori am făcut-o?” și vă garantez că dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, veți descoperi că ați făcut-o mai mult de o singură dată. Dar acest lucru nu-l puteți recunoaște decât privind în urmă, la cel/cea care ați fost la un moment dat și când ați acționat sau reacționat din starea de conștiință atinsă în acel moment. Că acum nu ați mai face la fel este adevărat, pentru că ați depășit acea stare de conștiință.

Acum facem altele dintr-o altă stare de conștiință atinsă și pe care cândva le vom privi cu alți ochi pentru că procesul ascensiunii și întoarcerii la Sursă nu se încheie niciodată pentru că Sursa însăși se află într-o continuă expansiune și experimentare de sine.

Fiecare ființă de pe Pământ se află în propria sa călătorie de experimentare, în propriul său ritm și într-un anumit punct al acesteia. Deși uneori este greu de văzut și recunoscut acest lucru, dacă suntem dispuși să recunoaștem acest lucru suficient de des, vom descoperi la un moment dat că îl putem face cu o ușurință din ce în ce mai mare.

A fi tolerant nu înseamnă însă nici să te transformi într-un ștergător de picioare și după cum cred că mulți au observat, ceea ce la un moment dat pare echilibristică pe o linie de demarcație extrem de sensibilă, devine încet-încet o stare de a fi pentru că percepțiile noastre se rafinează în permanență.

Cu cât mai mult ne recuperăm puterea personală, cu atât mai întregi devenim și mai auto-suficienți. Această stare nouă a noastră ne face să devenim mai pașnici, mai împăcați cu lumea și cu viața, mai toleranți cu ceea ce nu este așa cum am vrea noi să fie și în loc să tunăm și să fulgerăm în stânga și în dreapta, căutăm soluții care pe noi înșine să ne mulțumească.

Și soluțiile apar, aduse parcă pe tavă pentru simplul motiv că refuzăm să reacționăm în vechile moduri în care intoleranța ocupa un loc de cinste. Este greu de descris în cuvinte unde te duce această renunțare la intoleranță pentru că fiecare o experimentăm în felul nostru, dar cu certitudine ne face viața cu mult mai ușoară, mai calmă, mai plină de pace și de iubire. Te duce în acceptarea și curgerea Creatorului care ești în fiecare moment din toate momentele.

Nu devii tolerant peste noapte și nu întotdeauna și nu cu orice sau oricine. Este și acesta un proces prin care ne întoarcem la Unitate, la Unime și, ca orice proces, își are propria evoluție. Dar o dată început, va începe să curgă și ne va purta cu el uneori în sus, alteori în jos, pentru că singurul lucru constant în Univers este schimbarea.

Desigur, sus și jos sunt termeni extrem de relativi, dar ei mai fac parte din sistemul nostru de comunicare în general acceptat ... până când mai fac și cuvintele vor ceda locul comunicării non-verbale care este tot mai prezentă în realitatea multora dintre noi. Și să nu uităm să fim toleranți mai ales cu noi înșine, pentru că de cele mai multe ori pe noi ne lăsăm pe dinafară.

Toleranța adevărată, venită din inimă și dintr-o stare de conștiință atinsă, vă aduce bucurie în timp ce intoleranța vă aduce doar frustrare și nefericire. Intoleranța vă leagă de obiectul/persoana intoleranței voastre pentru că tot ceea la ce opuneți rezistență este ceea ce persistă, în timp ce toleranța vă duce mai departe în curgerea pe calea voastră. Ca întotdeauna, alegerea vă aparține.


O zi plină de iubire și toleranță vă doresc!

Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.