Actualizare 28 Iunie 2017

Astăzi aș vrea să vă vorbesc puțin despre origini, originile noastre, viața și viețile noastre pe această planetă minunată de care eu una m-am îndrăgostit iremediabil. Deși nu știu de câte ori am fost pe Pământ, cred că în esență nu l-am părăsit niciodată, că există întotdeauna și etern o parte din mine care face parte din ea și o parte din ea care face parte etern din mine.

Am uneori sclipiri de amintiri, de viziuni care îmi apar atunci când citesc ceva sau când contemplarea tăcută și relaxată mă duce în zone ale memoriei mele care se deschid ca un bujor atunci când înflorește. De fapt, mai mult le simt și le știu într-un mod estompat ca și cum un văl încă îmi mai oprește accesul deplin la ele.

O vreme am fost supărată pentru că doream să mi se dezvăluie, să știu, să aflu cine sunt sau am fost în nenumăratele mele încarnări pe Mama Pământ a trupului meu. Apoi m-am întrebat ”Cine vrea să știe? TU știi deja, toate acestea sunt în tine și TU le cunoști. Cine vrea să știe?”

Deși acest lucru a fost o sursă de frustrare pentru că era ca atunci când ai un lapsus și nu-ți aduci aminte de un cuvânt care-ți stă pe limbă pentru a putea spune ceea ce vrei să spui. În timp am învățat să accept această situație și să devin mai înțeleaptă. Am înțeles că totul are un motiv și că atunci când va fi momentul să fac conștient acea conexiune o voi face în cel mai natural mod posibil.

Am înțeles că nimeni nu-mi interzice accesul la nimic, că eu sunt cea care îmi supraveghez călătoria spre mine și că asemeni lui Alice în Țara Minunilor, descoperirile uimitoare nu pot fi făcute decât din starea de conștiință potrivită pentru ele. Știam și știu că ele sunt cu mine, în mine și mă bucur de acest lucru și de momentul în care mă voi întâlni din nou cu ele.

Din momentul în care m-am înțelepțit, tot mai multe conștientizări au început să apară și deși nu vedeam filmul în fața mea, el se derula și se derulează în mine, iar eu îl cunosc pur și simplu și știu că este adevărat. Sunt mai degrabă stări, senzații, cunoașteri pentru care nu am o justificare a minții și nici nu simt nevoia să le împărtășesc cu cei care mi-ar spune ”dovedește-mi că-i așa”.

În momentul în care aceste amintiri încep să se facă simțite, văzute înțelegi foarte multe lucruri și cel mai important dintre ele este că nu te mai poți identifica cu nici un eu al tău din alte vremuri fără riscul de a le nega sau îndepărta pe celelalte. Pentru că mintea umană – ego-ul – asta face, are nevoie de un răspuns clar în termeni de adevărat sau fals, fără nici o altă posibilitate între ele.

Pe cei care au depășit această fază a identificării cu ceva/cineva îi puteți recunoaște relativ ușor pentru că ei/ele nu se identifică cu nimeni și cu nimic, ei/ele își recunosc doar proveniența din Sursa Divină, orice altceva reprezentând experimentarea Vieții și a Curgerii Divine.

Mult mai ușor îi recunoașteți pe cei care nu au făcut-o și care se identifică cu poporul, națiunea, tribul în care s-au născut în această viață pe care o recunosc ca fiind singura adevărată, după care mor și se duc în rai sau iad – cu variații în funcție de sistemul lor de credință. Aceștia sunt cei mai înrăiți naționaliști sau cei care au o nevoie disperată să se identifice cu ceva ce mintea lor poate cuprinde.

Cine sunt Eu? Eu Sunt. Și asta cuprinde TOTUL pentru că Eu Sunt TOTUL. Această simplă cunoaștere și re-cunoaștere dărâmă bariere și șterge, pur și simplu rade, orice alte identificări pe care mintea umană le poate încerca, pentru că dincolo de identificarea cu ceva nu există decât Divinul din noi, din fiecare. Și astfel le dăm voie și celorlalți ca pur și simplu să fie. Nici nu ne mai interesează cu cine sau dacă se identifică cu ceva pentru că noi nu mai putem vedea decât Divinul din ei.

Asta nu înseamnă că nu ne vom mai trăi viața ca fiind mama, tatăl, copilul, soțul, soția, casnica, vânzătorul, economistul, juristul, muncitorul, etc. pe care am ales să-l întrupăm în această viață. Înseamnă doar că ne-am eliberat de o imensă povară a identificării cu orice altceva decât originea și esența noastră. Recunoaștem scena, actorii, rolurile și nu ne mai identificăm cu ele.

Această simplă conștientizare ne permite să schimbăm oricând dorim și scena și actorii și rolurile și orice dorim noi prin simpla schimbare a percepției noastre despre ele. Știu că poate suna SF sau a aiureală, dar mai știu că sunt mulți care experimentează aceste lucruri tocmai ACUM. De unde știu? Pentru că suntem UNA și ceea ce Unul experimentează, experimentează toți.

Ceea ce face diferența este percepția noastră, modul în care fiecare dintre noi percepe și își traduce informațiile pe care le-a perceput. Și mai știu că mulți simțiți deja parfumul a ceea ce este pe vine și fremătați deja de bucurie și neastâmpăr pentru că voi ați ieșit deja din tunelul pe care a fost nevoie să-l străbateți către Eu Sunt-ul vostru. Bucuria anticipată de care scriam ieri, clocotește deja în voi și voi o simțiți. Pentru că NOI toți o simțim așa cum n-am mai simțit-o niciodată până acum.

O zi magică vă doresc tuturor!

Namaste!

Monica Poka