Indiferent care este întrebarea, răspunsul este întotdeauna Iubirea

Din ciclul de ale mele 

Mi-a fost pusă ieri o întrebare la care răspunsul este ușor de dat, dar greu și dificil, de cele mai multe ori de aplicat, deși, prin experimentare devine un răspuns, o reacție naturală, automată pentru că ajunge la un moment dat să facă parte din tine. 

Întrebarea era ”Ce să fac, cum să fac să nu mai judec? Să nu mai judec oamenii, situațiile, să pot vedea dincolo de judecată?” 

Frumoasă întrebare, dar mai întâi, haideți să vedem ce înseamnă cu adevărat judecata pentru că nu este atât de simplu pe cât am crede. De fiecare dată când nu suntem de acord cu cineva sau ne spunem punctul de vedere ni se aruncă în față ”De ce mă judeci?!” Faptul că avem un punct de vedere diferit asupra lumii, în general, nu înseamnă că îi judecăm pe alții, faptul că nu sunt 100% de acord cu felul în care vezi tu lumea, în general vorbind, nu înseamnă că te judec. Pur și simplu văd lucrurile în felul meu, care este, ușor sau foarte, diferit de al tău. 

Mult prea multă lume confundă împărtășirea unui punct de vedere diferit asupra unei situații sau persoane ca judecată. Dacă atunci când mi se cere părerea asupra unei stări, acțiuni, altei păreri, situații și mi-o spun, nu înseamnă că te judec. Dacă îți atrag atenția că ceva n-a funcționat sau nu va funcționa din cauza unei omisiuni mai mici sau mai mari, nu înseamnă că te judec. 

În ziua de astăzi este mai înțelept să te abții să-ți spui părerea sau să atragi atenția, chiar și celor apropiați, asupra a ceva pentru că frica de a fi judecată a persoanei respective se reflectă, sau se poate reflecta, în reacții destul de dure. În astfel de situații, este mai bine să te abții pentru că persoana respectivă n-a ajuns la acea încredere în sine care să o facă imună la frica de a fi judecată. 

Tendința de-a judeca vine din modul diferit în care fiecare dintre noi vede, percepe lumea și pe cei din jurul nostru. Când cineva nu vede lucrurile la fel ca noi, nu face lucrurile la fel ca noi, are alte credințe, alte preocupări sau alte aspirații, privim acea persoană cu un ochi critic comparând ceea ce este diferit la ea cu felul în care suntem noi înșine, cum vedem noi înșine lucrurile, cum le facem, cu aspirațiile noastre și, de obicei, ale noastre vor fi bune sau mai bune și ale persoanei respective mai puțin sau deloc bune. 

Când facem această comparație cu scopul de-a stabili că noi facem lucrurile mai bine sau suntem mai buni, că noi avem dreptate și alții nu, suntem în judecată pentru că judecăm în termeni duali 3D de bine și rău, corect și greșit, adevăr și fals, etc. Intenția și energia din care ne emitem părerile ne pune pe noi, nu receptorul, într-o stare de judecată. Nu contează cum primește cealaltă persoană părerile noastre, contează ce punem NOI în ele. 

Dar, cum fac sau ce am de făcut ca să nu mai judec oamenii, o tendință care există în fiecare om până când omul găsește modalitatea să nu o mai facă? Așa cum am scris în titlu, indiferent care este întrebarea, răspunsul este întotdeauna IUBIREA. 

Când, după multă practică, reușim să ajungem în punctul în care putem vedea nu o persoană, nu un om stând în fața noastră, ci un Suflet întrupat într-o formă umană, un Suflet aflat într-un proces de experimentare, învățare, evoluție la fel cum suntem și noi la rândul nostru, judecata dispare de la sine. Tot ceea ce rămâne este Iubirea și Onorarea acelui Suflet pentru că se află Acum și Aici într-o perioadă în care avem de demontat și dizolvat cele mai profunde tare și tipare care fie noi înșine le-am creat, ca omenire, fie ne-au fost impuse.

Doar acele Suflete și-au asumat această întrupare Acum și Aici care au dorit să lucreze și lucrează în direcția dizolvării acestei verigi din ”lanțul” care ne ține încătușați într-o matrice și dimensiune de o vibrație atât de joasă. Lucrăm pe multe planuri, fiecare cu specificul pe care ni l-am ales, dar eradicarea judecății face parte din planul de viață al fiecărui Suflet care se află Acum și Aici pe Pământ. 

Decideți că nu mai vreți să judecați și urmăriți-vă gândurile, gând cu gând. Când depistați o judecată, dați filmul înapoi și schimbați scenariul: vedeți în locul unui om pe care să-l condamnați pentru că nu este sau nu face, nu vorbește, nu gândește la fel cu voi, un Suflet care experimentează viața altfel, în felul lui. Așa cum vă uitați la copiii care se joacă fiecare în felul lui, cu ce jucării îi plac lui, uitați-vă și la omul care este diferit de voi.   

Nu uitați că nu ne cunoaștem propriul plan de viață, nu ne cunoaștem trecutul îndepărtat și nici viitorul apropiat. Nu știm de ce facem noi înșine unele lucruri, de ce avem unele gânduri, cu atât mai puțin știm de ce sunt alții așa cum sunt, de ce fac lucrurile așa cum le fac și nici nu este treaba noastră ce fac alții. Ceea ce NOI punem în lume se întoarce la noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu așa pare. 

Nu este ușor, chiar deloc, și necesită multă practică, auto-control și determinare, dar se poate ajunge la acea stare în care chiar dacă vezi, faci, percepi, înțelegi lucrurile altfel, nu mai simți nevoia să-i judeci pe alții că le fac, văd, percep, înțeleg altfel. Uneori chiar te bucuri că e așa. 

Așadar, ”indiferent care este întrebarea, răspunsul este ÎNTOTDEAUNA IUBIREA!” 

O zi minunată nouă tuturor!

 

Munay – Calea Iubirii 

Monica Poka