Renumitele cuvinte ale lui Morpheus din Matrix despre pilula albastră și pilula roșie sunt emblematice pentru o alegere mult mai adâncă și mai profundă cu care se confruntă fiecare individ în viață – alegerea dintre ignoranța confortabilă și adevărul adesea tulburător. Când Morpheus îi oferă lui Neo să aleagă între pastila albastră și pastila roșie, el nu-i oferă doar două obiecte simple, ci două căi de existență radical diferite.
Ce spune Morpheus despre pilula albastră.
Morpheus îi spune lui Neo:
”Iei pastila albastră — povestea se termină, te
trezești în patul tău și crezi tot ce vrei să crezi.
Iei pastila roșie — rămâi în Țara Minunilor și eu îți arăt cât de adânc merge gaura iepurelui”.
Acest moment este esențial, deoarece încapsulează esența condiției umane: alegerea dintre rămânerea între limitele unei lumi iluzorii, una care este confortabilă, familiară și aparent sigură sau îndrăzneala să te aventurezi în necunoscut, unde adevărul, indiferent cât de dur sau provocator, te așteaptă.
Semnificația profundă a pastilei albastre
Pastila albastră simbolizează alegerea de a rămâne în matricea iluziilor – un construct de minciuni, adevăruri pe jumătate și înșelăciuni care crează un fals sentiment de securitate. Cei care aleg pastila albastră acceptă de bunăvoie realitatea care le este prezentată, preferând confortul ignoranței față de potențialul disconfort al adevărului. Pastila albastră reprezintă:
Confort în loc de adevăr: pastila albastră oferă o viață liberă de durerea întrebărilor, a provocării status quo-ului. Îi permite cuiva să trăiască în continuare într-o bulă, unde adevărurile dificile sunt evitate și realitățile incomode sunt respinse. Este calea mai ușoară, una în care disonanța cognitivă este redusă la minim, iar individul poate rămâne într-o stare fericită de neconștientizare.
Supunerea la iluzie: să iei pastila albastră este o formă de predare. Este o acceptare a narațiunilor impuse de forțele exterioare, fie că sunt norme societale, influențe media sau agende politice. Ea semnifică o renunțare la propria autonomie și o supunere la controlul celor care construiesc iluzia.
O respingere a creșterii: Alegerea pastilei albastre este, totodată, o respingere a creșterii personale și spirituale. Creșterea vine adeseori prin înfruntarea provocărilor, prin interogarea lumii din jurul nostru și prin îmbrățișarea necunoscutului. Pastila albastră, în schimb, este o respingere a acestei călătorii – un refuz de a crește, de a evolua și de a căuta o înțelegere mai profundă a existenței.
Frica de necunoscut: decizia de a lua pastila albastră este adeseori determinată de frică – frica de ce se află dincolo de vălul iluziei. Frica de confruntarea cu o realitate care ar putea fi aspră, neiertătoare sau profund diferită de narațiunea confortabilă care a fost construită. Această frică paralizează individul, ținându-l blocat într-o stare de complacere.
Cei care aleg pastila albastră
Indivizii care aleg pastila albastră sunt adeseori cei care se mulțumesc cu nivelul de suprafață al vieții. S-ar putea să se teamă de perturbarea viziunii lor asupra lumii sau de consecințele provocării credințelor adânci. Aceste persoane pot:
Să se agațe de familiaritate: sunt atrași de siguranța a ceea ce este cunoscut, a ceea ce este previzibil. Ei preferă confortul rutinei și liniștirea validării date de societate în detrimentul incertitudinii care vine odată cu punerea sub semnul întrebării a naturii realității.
Evită responsabilitatea: pastila albastră reprezintă o evitare a responsabilității care vine odată cu cunoașterea. Ca să vezi lumea așa cum este cu adevărat, este nevoie de acțiune, de un răspuns. Cei care aleg pastila albastră adeseori nu sunt dispuși să își asume această responsabilitate, preferând în schimb să rămână observatori pasivi ai vieții.
Trăiesc între limite: cei care iau pastila albastră trăiesc în limitele sistemului, acceptând limitările care le sunt impuse. Ei nu caută să treacă dincolo de aceste granițe și nici nu doresc să exploreze ceea ce se află dincolo de ele. Viețile lor sunt caracterizate de conformare și aderare la narațiunile prescrise.
Resping apelul la trezire: alegerea pastilei albastre este o respingere a apelului la trezire. Este un refuz de angajare în călătoria auto-descoperirii, de explorare a misterelor mai profunde ale vieții și căutării unui adevăr mai înalt. Este o negare a căutării spirituale care duce la iluminare.
Implicațiile mai profunde
Alegerea între pastila albastră și pastila roșie nu este doar un concept fictiv; este o metaforă a alegerilor cu care ne confruntăm cu toții în viața noastră. Alegem să rămânem adormiți, acceptând minciunile reconfortante cu care suntem hrăniți sau ne trezim la adevărul uneori aspru, dar eliberator?
În filozofia hermetică, această alegere este asemănătoare cu decizia să rămâi legat de lumea materială, cu iluziile și distragerile ei sau să cauți adevărul divin, care se află dincolo de vălul aparențelor. Pastila albastră este calea ignoranței, care duce la o viață trăită de suprafață în care cineva este controlat de forțe exterioare și nu se cunoaște niciodată cu adevărat pe sine sau lumea.
Pentru cei care aleg pastila albastră, viața poate părea mai ușoară, dar este o viață trăită în întuneric, o viață în care adevărata lumină a înțelegerii nu pătrunde niciodată. Este o viață de somnambulism perpetuu, în care misterele mai profunde ale existenței rămân pentru totdeauna ascunse și în care sufletul rămâne prins în închisoarea matricei.
În concluzie, pastila albastră reprezintă mai mult
decât o simplă alegere – simbolizează decizia de a rămâne în întuneric, de a
accepta iluzia și a respinge adevărul profund care se află dincolo de ea. Este
o decizie pe care mulți o iau, în mod conștient sau inconștient, în fiecare zi.
Cu toate acestea, pe cei care îndrăznesc să ia pastila roșie, care aleg să se
trezească și să vadă lumea așa cum este cu adevărat, îi așteaptă o cale de
descoperire și eliberare profundă. Alegerea este întotdeauna a noastră și în
acea alegere stă puterea să ne modelăm realitatea.
Autor JWK
Sursa Facebook
Traducere Monica Poka
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog sau dând click aici. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.