Când am tradus mesajul de la Saint Germain, cel cu deconectarea, mi-am dat seama de câteva lucruri:
În primul și în primul rând, deși aparent nu are nici o legătură, mi-am dat seama că cea mai mare, prețioasă și absolut necesară bogăție pe care o avem ca oameni pe Pământ este trupul nostru. Fără acest trup pe care-l tratăm cu atât de puțină atenție și respect, ca pe ceva de la sine înțeles, nu am fi ființe umane vii pe Pământ.
Primul ”lucru” de care suntem deconectați este chiar trupul nostru. Nu-i cunoaștem nevoile și, de cele mai multe ori le ignorăm, convinși fiind că putem dispune de el după bunul nostru plac. Ba și mai rău, chiar și-atunci când nevoia trupului este evidentă (odihnă, îngrijire, hrănire, etc.) o punem pe ultimul loc pentru că nefiind conectați cu propriul trup, nu putem cuantifica acea nevoie și consecințele ignorării ei.
Așa cum suntem deconectați de trupul fizic, suntem deconectați și de propriul corp emoțional. Nu ne hrănim corpul emoțional cu ceea ce are nevoie, îi ignorăm solicitările chiar și-atunci când prețul pe care îl plătim pentru această ignorare este imens de mare.
Suntem deconectați de propriul suflet, dar suntem în schimb conectați cu ego-ul nostru nesătul de toate și orice. Iar ego-ul este un stăpân autoritar și gelos care nu acceptă rivali.
După mine, desigur, prima re-conectare, și cea mai importantă, este re-conectarea cu propriul trup. Fără acest vehicul, nu ne putem considera oameni pe Pământ. Cred, de fapt, că noi habar n-avem ce înseamnă să fim conectați cu propriul trup. Nu avem o relație cu propriul trup și nici nu știm cum să stabilim una.
Dormim că și când ne este somn, mâncăm că și când ne este foame, dar facem mecanic toate aceste lucruri pentru că așa am fost învățați să le facem. Nici măcar când suntem bolnavi nu ne privim și tratăm trupul ca pe cea mai prețioasă avuție a noastră decât atunci când este prea târziu.
Expresia ”Mens sana in corpore sano” conține atât de mult adevăr, dar câți dintre noi am fost educați în spiritul acestui ADEVĂR?
Vrem să ne conectăm cu alte ființe, terestre sau extra-terestre, dar nu suntem conectați cu noi înșine. Ce șanse avem să stabilim o conectare reală și echilibrată cu alții, când nu avem o astfel de conectare cu noi înșine?
Cine s-ar conecta cu o ființă care nu este conectată cu ea însăși în primul rând? Ce fel de relație ar rezulta de-aici? Cu siguranță una dezechilibrată. Ne dorim relații dezechilibrate în viața noastră? Cu siguranță, NU!!!
Și-atunci? De undeva trebuie să începem, iar acel ”undeva” trebuie să fie baza care să le susțină pe celelalte: adică, propriul trup, care ne asigură existența și manifestarea pe Pământ.
O zi minunată nouă tuturor!
Munay - Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.