Cu cât mai mult avansăm, fiecare dintre noi, în procesul de ascensiune, cu atât mai mult lucrurile se accelerează și sunt mai provocatoare. Noi, oamenii, fiind până acum orientați în cea mai mare măsură spre exterior ne-am imaginat ascensiunea ca pe o schimbare exterioară prin care ne trezim dintr-odată într-o lume în care curge lapte și miere. Că toate ”relele” cu care ne confruntăm dispar și ”binele” le ia locul. Este o imagine pe cât de nereală, pe atât de imposibilă, lucru de care ne-am dat seama, dintr-odată sau treptat, potrivit procesului personal de ascensiune.
Ne-am dat seama că TOTUL pornește din interiorul nostru și nu din minte, ci tocmai din ceea ce am fost învățați să blamăm și să ignorăm: din inima noastră. ”Iubirea nu-ți ține nici de foame, nici de frig” am auzit de fiecare dată când am intenționat să ne urmăm inima. Așa că, ne-am închis-o și am ales supraviețuirea. Așa cum o știam noi atunci. Spun ”atunci” pentru că acum, nu știu dacă ați observat, nu mai putem face acea alegere. Pur și simplu nu mai putem.
Ori această schimbare ne-a făcut, și ne face în continuare, vulnerabili pentru că suntem prinși oarecum între vechea paradigmă care mai trăiește prin cei care n-au ajuns încă în punctul predării către inima lor și noua paradigmă care s-a născut și crește ca Făt-Frumos prin cei care s-au predat inimii lor. Este clar cine va ”câștiga” pentru că vechea paradigmă nu mai este susținută energetic de nimic.
Dar ... pentru că aici este un mare DAR ... să te predai inimii înseamnă să-ți ”muți sediul” din cap/minte/ego în inimă. Ori noi am fost învățați că cei care se iau după ce le dictează inima sunt oameni slabi, cei care sunt puternici își ”pun mintea la contribuție” și obțin ceea ce vor. Da, așa a FOST, dar nu mai este. Suntem într-o perioadă de tranziție care va dura pentru fiecare atât cât va dura să-și ”mute sediul” din cap în inimă.
În această perioadă de tranziție suntem cel mai vulnerabili pentru că nu avem suficientă experiență și încredere în puterea inimii vs puterea minții. Apoi, procentul celor care au ales inima ca sediu permanent este încă destul de mic față de cel al celor care preferă mintea. Da, crește pe zi ce trece, dar cum nu există o ”rețetă” pentru asta, mulți bâjbâie, se mai poticnesc și fac un pas înainte, doi înapoi.
Să arăți că pentru tine iubirea, iubirea necondiționată, este cea care îți guvernează viața, n-a intrat încă ”în modă” din mai multe motive. În primul și în primul rând, inima/iubirea necondiționată nu urlă, nu se bate cu pumnul în piept, nu urmărește să obțină ceva, ba dimpotrivă, să ofere, și asta este ceva ce nu trezește încredere, ci pare mai degrabă un alt mod de înșelăciune. Cum adică, așa, din senin să-mi oferi ceva și să nu vrei nimic la schimb? Unde s-a mai auzit una ca asta? Precis este un scop ascuns aici ... ce urmărești?
În al doilea rând, mulți preferăm să o facem la nivel energetic, nevăzut, dar simțit, de cei care au nevoie de iubire ca de aer în aceste momente. Le înțelegem frica, rezistența, bănuielile pentru că am trecut și noi prin ele și știm cum este să te expui, să lucrezi cu tine să-ți învingi frica că ești luat în derâdere și să-ți accepți vulnerabilitatea făcând din ea un atu nu o slăbiciune, așa cum am fost învățați.
Nu poți cunoaște puterea vulnerabilității până nu o accepți. Această simplă acceptare îți deschide porți către cine ești cu adevărat, porți pe care nimic altceva nu le poate deschide. Îți accepți acea parte pe care ai negat-o, ai ascuns-o, ai renegat-o și de care ai fugit, dar fără de care nu ești întreg. Până nu te poți arăta lumii așa cum ești tu cu adevărat, bați pasul pe loc pentru că dacă nu te poți accepta TU pe TINE așa cum ești, cum să te accepte lumea? NOUA Lume spre care ne îndreptăm în care falsul, ipocrizia și minciuna nu-și au locul. Ceea ce nu acceptăm la noi înșine este ceea ce ne slăbește, ceea ce ne împiedică să FIM cine suntem noi cu adevărat.
Este un prag ... și încă unul mare care le stă acum multora în față. Dacă ți-e rușine să te arăți lumii așa cum ești, atunci lucrează cu acele părți ale tale de care te rușinezi și fie schimbă-le să fie acceptabile pentru tine, să nu te mai rușinezi să le arăți lumii, fie renunță la ele. Sau, acceptă că acesta nu este momentul în care să ascensionezi și vei alege un altul, într-o altă viață, pe o altă planetă pentru că Mama Pământ/Pământul ascensionează și nu mai susține energiile care nu rezonează cu nivelul de frecvență al Noului Pământ.
Nu este concurs, nu este o problemă de viață și de moarte, este pur și simplu experimentare. Relaxarea în ceea ce este și ceea ce va fi ajută enorm de mult la vindecarea fricii de vulnerabilitate prin acceptarea ei.
O zi minunată nouă tuturor!
Munay – Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.