Actualizare 1 Iunie 2015

Interesante revelații poate aduce ziua de astăzi, zi pe care o sărbătorim ca și Ziua Copilului. O zi în care să ne permitem să mai descoperim niște programe ascunse în inconștientul nostru de pe vremea propriei noastre copilării. Pentru că foarte multe dintre ele provin din acea perioadă.

Două dintre ele, și care merită atenția noastră pe deplin, sunt iubirea de sine și vrednicia. Copii fiind, ceea ce ne-am dorit cel mai mult a fost să fim iubiți, să ne simțim ocrotiți, vrednici de iubirea celor din jurul nostru și în special a părinților noștri.

Fiecare năzbâtie pe care am făcut-o, din necunoașterea faptului că acea năzbâtie este clasificată de către societate drept rea, ne-a adus din partea părinților vorbe aspre și uneori pedepse mai mult sau mai puțin meritate. Așa că, am învățat că suntem vrednici de iubire numai atunci când facem fapte considerate de societate și de cei dragi din jurul nostru, drept bune și demne de laudă și apreciere.

Și ori de câte ori am făcut ceva ce nu primea calificativul de bun sau acceptabil, am început să ne iubim tot mai puțin și să ne considerăm din ce în ce mai puțin vrednici de iubirea, stima și aprecierea celor din jurul nostru și, implicit, a noastră. Și am început să ascundem acele fapte, gânduri, emoții adânc în inconștientul nostru, atât de adânc încât nici măcar nu le putem recunoaște atunci când se manifestă.

Faptul că ne credem nevrednici de ceva este cea mai mare frână în a ne primi și recunoaște darurile noastre divine, ca ființe divine ce suntem. Fără să ne dăm seama, NOI suntem cei care nu ne dăm voie să le vedem, simțim, auzim, recunoaștem pentru că nu ne credem vrednici de ele. Nu credem că le merităm, ca și cum ele ar fi o recompensă nu un dat divin.

Mi-am dat seama azi de dimineață că nu puteam manifesta un dar al meu tocmai pentru că nu mă credeam vrednică de el. Nu-l puteam activa pentru că mă gândeam că n-am ajuns la nivelul la care să îl pot manifesta. Când mi-am întrebat Sinele cum să fac să-l pot manifesta, răspunsul a fost ”Să crezi că ești vrednică de el. Tu l-ai blocat crezându-te nevrednică de el.”

Haideți să lăsăm astăzi copilul din noi să iasă la lumină și să ne spună care sunt of-urile sale. Să ne dăm seama că suntem vrednici dincolo de orice ar putea însemna această noțiune. Să ne iubim pur și simplu pentru ceea ce SUNTEM nu să ne blamăm pentru ceea ce am presupune că NU suntem.

La mulți ani copilului din noi! 

Namaste!

Monica Poka