Respectul și formele sale

Din ciclul De ale mele

Am să vă relatez o ”întâmplare” care a avut loc ieri, într-o dată de 25, dată de ”sosire” pentru profesionistul contabil, pentru care fiecare dată de 1 a lunii este o zi de ”start” și de 25 este o dată de ”sosire”. Fiecare meserie își are părțile sale bune și frumoase, precum și părțile sale mai puțin strălucitoare, dar parcă meseria asta se face având în permanență o Sabie a lui Damocles deasupra capului.

Deci, tocmai încheiasem acțiunea ”transmitere declarații” la ANAF, când mă sună cineva întrebându-mă dacă pot să-i acord o întrevedere pentru că ar fi interesat de o colaborare pe linie contabilă. După câteva detalii fugitiv oferite la telefon, l-am invitat la o discuție. A venit, a intrat salutând conștient de importanța propriei sale persoane și, la invitația mea, a ocupat loc.

Mi-a expus în linii mari activitatea cu care se ocupă (”nu am mult de lucru să știți, câteva facturi acolo, vreo 10 angajați, am credit la o bancă, două mașini în leasing, ....” colegii de breaslă cunosc povestea), și apoi a început să-și verse nemulțumirea față de actuala lui contabilă. Care nu-i spune niciodată la timp, adică cu vreo 10 zile înaintea de data scadenței ce are de plătit fiscului, care îi cere tarif suplimentar pentru situațiile pe care le are de depus la bancă, care orice o întreabă îi răspunde că trebuie să se documenteze și apoi îi va da un răspuns, nu are rost să continuu pentru că cred că s-a înțeles deja.

L-am privit în timp ce-mi expunea toate nemulțumirile lui față de colaborarea cu actuala lui contabilă. Când și-a încheiat expunerea, i-am zâmbit și i-am cerut numărul de telefon al contabilei. Contrariat, m-a întrebat pentru ce-mi trebuie numărul ei de telefon. Și i-am răspuns ”Aș vrea să o întreb dacă consideră că munca ei este compensată echitabil prin tariful pe care i-l plătiți, dacă îi achitați la timp factura de servicii (nu cu 10 zile înainte de termenul stabilit) sau trebuie să vă ”aducă aminte” că ați ”omis” acest aspect, dacă îi duceți actele la prelucrare în termenul convenit prin contract, de câte ori a fost necesar să vă sune că nu poate să-și încheie situațiile pentru că ați uitat (pentru a nu știu câta oară) să-i duceți situațiile, extrasul de cont sau alte documente pe care le așteaptă ca să poată să-și încheie și ea raportările, câte sâmbete, duminici și alte sărbători le-a lucrat ca să vă termine totuși închiderile de lună, de câte ori a trebuit să-și lase baltă munca pe care o avea de terminat ca să răspundă solicitărilor dumneavoastră că aveți control de pe nu știu unde, dacă i-ați spus măcar o dată ”Mulțumesc” pentru că lucrează pentru dumneavoastră, dacă i-ați spus ”La mulți ani” de ziua ei și i-ați dus măcar o floare de 8 Martie.”

Mă privea siderat, cred că se întreba dacă sunt normală. Vedeam cum furia crește în el și apoi cum descrește. Când am tăcut, s-a făcut liniște. O liniște adâncă. S-a ridicat, mi-a întins mâna, lucru pe care nu-l făcuse la sosire, mi-a spus ”Mulțumesc”, a zâmbit și s-a ridicat să plece. Din ușă s-a întors, m-a privit ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, a dat din cap și mi-a mai spus încă o dată ”Mulțumesc”. Și a plecat. Nu știu dacă îl voi mai vedea vreodată.

Atunci când pornești numai din tine și ai în față numai așteptările tale, frustrările tale, uiți să mai fii OM. Uiți că cel de lângă tine nu este dușmanul tău, dar tu poți să-ți imaginezi și să-l transformi în asta, uiți că poate și tu ai partea ta de vină în neîmplinirea așteptărilor tale, uiți că un zâmbet și un ”loc de bună ziua” valorează mai mult decât orice sumă de bani în anumite momente. Uiți că ”ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” pentru că astfel cazi tocmai tu în groapa pe care i-ai săpat-o lui/ei. Atunci când nu-i respectăm pe ceilalți, nu ne respectăm, de fapt, pe noi înșine. Lipsa de respect față de alții este lipsa de respect față de noi înșine și este ceea ce viața ne oferă într-un schimb echitabil, pentru că ceea ce dai este ceea ce primești.

Namaste.

Monica Poka