Vârful Scării – Arcturienii

De Suzanne Lie

Formele gând sunt alfabetul pentru Limbajul Luminii. Din vârful scării, totul pare diferit, deoarece realitatea nu mai este limitată la dimensiunea a treia. Din noua voastră perspectivă, lumea fizică este ceva ce mai degrabă observați decât trăiți.

De la baza scării, voi puteți percepe numai lumea fizică, dar pe măsură ce vă urcați ”scara spre Cer/Rai” începeți ca aceleași lucruri să le percepeți într-un mod diferit.

Pentru prima dată începeți să comunicați prin intermediul formelor gând mai degrabă decât prin cuvinte individuale. Comunicați în acest fel pentru că puteți vedea tiparele energetice și formele gând cu cel de-al Treilea Ochi mereu-deschis. Aceste forme gând instigă ”simțirea” mesajului în Inima voastră Înaltă.

Undeva pe parcursul călătoriei voastre către vârful scării, cel de-al Treilea Ochi al vostru începe să vă ”gâdile”, iar Inima voastră Înaltă începe să ”zumzăie”. Din ce în ce mai mult gâdilatul și zumzăitul se întrepătrund pentru a crea interacțiunea voastră constantă cu întreaga viață.

Această interacțiune este inițiată cu o crescută realizare a faptului că voi NU sunteți singuri – NICIODATĂ. De fapt, termenul de ”singur” devine un termen depășit ca și ”biciul birjarului”. Când nu mai folosiți un cal și o birjă pentru a vă deplasa, nu mai aveți nevoie de un bici de birjar.

În același fel, pe măsură ce separarea și polaritatea vă părăsesc percepțiile, voi nu mai aveți experiența de a fi singuri. Când ați fost în cea de-a treia dimensiune, spre capătul de jos al ”scării vieții”, ați ieșit în Natură pentru a fi singuri.

Dar, atunci când percepeți Natura de pe treptele superioare ale acestei scări sunteți conștienți că totul este viu. Știți că totul este viu pentru că puteți percepe forța vieții.

Puteți simți această forță a vieții curgând în sus și în jos printr-un copac, radiind ca și lumina ce dansează deasupra apelor, plutind pe cer și plutind deasupra Pământului. Puteți simți forța vieții cu fiecare pas pe care-l faceți și cum o aduceți în corpul vostru cu fiecare inspirație.

Fiecare inspirație este o conversație cu elementele și elementalii ce curg prin atmosfera pe care o împărtășiți. De fapt, voi împărtășiți întreaga viață. Undeva de-a lungul urcatului pe scară eliberați conceptul de proprietate pentru că vă dați seama de suveranitatea ÎNTREGII vieți.

Nimic nu este prea mic sau prea mare pentru a fi ”viu”. Fiecare picătură de ploaie este vie cu nenumărate ondine vii (elementalii apei) care se întrepătrund cu silfidele (elementalii aerului) pentru a dansa pe gnomi (elementalii pământului) pentru a fi absorbite și/sau încălzite de lumina salamandrelor (elementalii focului).

Acești elementali multidimensionali, care au făcut parte cândva din ”poveștile cu zâne” pentru copii, sunt acum tovarășii voștri constanți. Acești elementali călătoresc deasupra, sub, în jurul și prin voi. De pe treptele de jos ale scării voastre, voi nu-i puteți percepe pe elementali, dar ACUM ei sunt tovarășii voștri constanți.

De fapt, pe măsură ce călătoriți în sus pe scară, nu sunteți niciodată singuri pentru că întreaga voastră realitate este vie. Fiecare persoană, loc, situație și lucru este viu, inter-activ, întrepătruns și întotdeauna deschis pentru a comunica cu voi.

Voi eliberați povara individualității trei dimensionale, polaritatea și separarea. Iubirea și-a pierdut rolul de a fi opusul polar al fricii și frica nu mai există. Frica se bazează pe faptul că cineva sau ceva ”din afara” voastră v-ar putea face rău. Dar, de pe cea mai înaltă treaptă a scării, NIMIC nu este în afara voastră.

De pe cele mai înalte trepte, realitatea voastră este plină de sclipire, încapsulări de energie care cuprind întreaga omenire, plantele, animalele, insectele, etc. Există pachete de energie și în jurul gândurilor, emoțiilor voastre și a formelor gând care sunt create pe măsură ce gândurile și emoțiile voastre fuzionează.

Adeseori veți împărtăși realități cu o formă de viață (amintiți-vă că întreaga viață este simțitoare) prin întrepătrunderea pachetelor voastre de energie. De exemplu, vă puteți fuziona pachetul vostru de energie ca om cu pachetul de energie al unui copac.

În această fuzionare veți ști totul despre acel copac, iar copacul va ști totul despre voi. Această fuzionare seamănă mai mult cu două bule atașate una de cealaltă. Cu toate acestea, cele două pachete de energie fuzionate își mențin fiecare integritatea în timp ce sunt fuzionate.

Apoi, datorită fuzionării lor, fiecare pachet de energie știe că face parte dintr-O Sursă și că se vor întâlni din nou în acea Sursă. Și voi vă veți întâlni din nou cu persoane, locuri, situații și lucruri pe care le-ați experimentat în ceea ce ați numit cândva ”trecut”.

Cu toate acestea, ori de câte ori încercați să experimentați ”trecutul” curgând în spatele vostru, acesta se întoarce la veșnic-prezentul ACUM. Vă mutați dincolo de iluzia timpului și în Curgerea lui ACUM.

În curgerea lui ACUM, totul este UNA.

În curgerea lui ACUM, totul este AICI.

VOI sunteți curgerea și curgerea este VOI.

Pe măsură ce curgeți prin frecvența realității atemporale, experimentați un ecou straniu care este un fel de ecou-de navigare. Acest ecou-de navigare este propriul vostru câmp de energie care-și trimite ecoul înapoi spre voi în timp ce face să ricoșeze tot ceea ce voi percepeți.

Unele dintre aceste ricoșeuri sunt ”momente de eternitate” în care voi fuzionați cu acel moment pentru a împărtăși acea realitate. Vom încerca să explicăm în limbaj trei dimensional termenul de ”momente de eternitate”.

Momentele de eternitate apar atunci când decideți să fuzionați cu o versiune dată a realității pentru a experimenta o realitate posibilă, alternativă ȘI simultană. Deoarece încercăm să explicăm o realitate atemporală printr-un limbaj limitat de timp, 3D, este necesar să folosim imagini și exemple.

Prin urmare, cel mai bun mod de a explica o săritură atemporală într-un ”moment de eternitate” este de a-l împărtăși ca pe o poveste. La urma urmei, adevărul este cel mai bine redat printr-o poveste bună ...

Povestea voastră:

În timp ce plutiți prin această realitate plină de speranțe împlinite și vise vii sunteți calmi și plini de pace. Nu vă amintiți cum ați ajuns în acest loc, așa că nu știți cum să plecați. Dar, pe măsură ce vă relaxați în acest mediu plin de iubire necondiționată, vă dați seama că s-ar putea să vă doriți să nu mai plecați niciodată.

Din ce în ce mai puternic percepeți o chemare de undeva și/sau de la cineva care pare a fi foarte departe, dar, totuși, în interiorul vostru. Dați la o parte acea chemare, în timp ce intrați profund în această experiență uimitoare. Știți că doriți să găsiți intrarea, dar intrarea la ce?

Nu sunteți siguri unde vreți să intrați sau măcar de ce. Cu toate acestea ceva, undeva sau cineva se simte atât de FOARTE familiar, ca și o casă a copilăriei pe care ați redescoperit-o. Da, cu siguranță ați descoperit acest loc, acest timp, nu, fără timp, deoarece aici NU există timp.

Sunteți atât de obișnuiți cu conceptul de timp cu care v-ați umplut experiența ca și cum ați tăia un ”t” sau ați pune punct pe ”i”. Da, pe măsură ce vă hotărâți să intrați în această nouă aventură descoperiți că absența timpului este chiar plăcută.

Cea mai interesantă parte a acestei descoperiri este că NU sunteți șocați de această realizare. Este ca și cum există o parte din voi care întotdeauna a știut că timpul a fost o distragere, o iluzie.

Într-un mod destul de straniu, voi ȘTIȚI că ceea ce experimentați ACUM nu este o iluzie. În acord cu gândirea voastră trei dimensională, ar trebui să fie o iluzie. Dar, oarecum, voi știți în inima voastră că acest loc, această experiență, este REALĂ.

Acest gând vă face să vă întrebați ”Hei, unde este inima mea? De fapt, unde este corpul meu? Acesta trebuie să fie unul din acele vise în care eu sunt observatorul. Da, asta este. Mă voi trezi în curând și îmi voi găsi corpul în pat, chiar acolo unde l-am lăsat. Sper.”

Punându-vă îngrijorările deoparte, intrați în ”visul” vostru. Da, visul este un mod bun de a vă gândi la această aventură. Întotdeauna aveți vise, așa că NU sunteți speriați, sperați.

”Să-i dăm drumul la călătorie,” spuneți cu curaj. Asta ați spune dacă ați avea voce. Pe undeva știți că dacă ați avea o voce, ar zbiera de frică și/sau anticipare.

Cu toate acestea, decideți în mod conștient să preluați controlul asupra fricilor voastre și/sau la ”a vă fi frică dar a o face oricum”. De îndată ce v-ați găsit curajul de a intra cu curaj în necunoscut, simțiți o senzație caldă și de centrare crescând calm în corpul vostru.

Dar, stai, voi nu aveți corp. Oh da, nici o problemă, doar ”visați”.

”NU”, auziți o voce adânc în interior. ”NU visezi. Este adevărat!”

”Cum, așteaptă un minut. Cine ești tu și cum poate fi această experiență reală? Doar dorm și visez.”

”Nu”, răspunde vocea care vă înconjoară și care este și în interiorul vostru. ”ACUM ești cu adevărat treaz. Înainte, în lumea ta fizică, ai fost adormit. Când ai venit aici ai crezut că visezi, dar de fapt, acolo ai dormit și ești treaz AICI în ACUM.”

”NU, NU, NU” spuneți încercând să îndepărtați frica pe care o simțiți crescând în sinele vostru lipsit de trup. Pe măsură ce frica crește, această realitate se estompează percepțiilor voastre și vă simțiți ca și cum ați cădea.

”Așteaptă, așteaptă, nu vreau încă să plec de aici. Vreau să știu mai multe. Ajută-mă te rog!”

Pe neașteptate sunteți copleșiți de sentimentul unei iubiri atât de profunde, necondiționate și o acceptare atât de totală încât începeți să plângeți, apoi să plângeți și mai tare și apoi să suspinați.

Și suspinați și suspinați și suspinați pentru pierderea asumată a tot ceea ce s-a petrecut vreodată în acest loc, această frecvență din care vă dați seama că plecați ACUM. Nu vreți să plecați de aici pentru a merge acolo. Vreți să stați AICI, ACUM.

”Nu pleci”, spune o voce plină de o iubire atât de necondiționată încât nu o puteți cuprinde. ”NU pleci de aici și nu mergi acolo. ”Aici” și ”acolo” sunt termeni trei dimensionali.”

Pe măsură ce eliberați gândirea restrictivă a creierului vostru trei dimensional, găsiți o Aici-tate și o Acum-uitate pe care n-ați mai experimentat-o niciodată înainte. În această realitate, termenii ”experimentat” și ”înainte” sunt depășiți și insuficienți pentru a descrie ceea ce voi ”sunteți” în acest ACUM.

”Ce făptură sunt eu?” plângeți cu vocea voastră umană.

”Ești SINELE tău”, răspunde vocea calm.

Cu toate acestea nu sunteți calmi. Știți că sunteți pe cale să cădeți din această experiență.

”NU, NU”, plângeți către vocea care acum credeți că sunteți VOI. ”Nu vreau să mă duc înapoi. Vreau să stau AICI în ACUM!”

”Nu-ți face griji,” răspunde vocea, ”Vei rămâne ÎNTOTDEAUNA AICI în ACUM. Numai că vei uita acest lucru atunci când aluneci înapoi în conștiința ta trei dimensională.”

”Dar cum să-mi amintesc acest lucru atunci când mă întorc acolo?” plângeți cu un sentiment crescând de disperare.

Brusc, dar încet, începeți să simțiți în INTERIORUL VOSTRU tot ceea ce ați experimentat în legătură cu voi. Sunteți AICI în ACUM-ul calmului, păcii, bucuriei și iubirii necondiționate.

Spre marea voastră surpriză, simțiți prezența fină a lui UNU căruia i-ați vorbit, alunecând în forma voastră.

”Poți pleca de AICI”, vă șoptește vocea voastră interioară, ”Dar EU nu te voi părăsi NICIODATĂ.”

***

Încet, vă treziți la corpul vostru fizic, dar acesta este diferit. Nu vă puteți aminti cum sau de ce corpul vostru se simte atât de diferit. Dar, vă amintiți o voce blândă care vă șoptește

”NU TE VOI PĂRĂSI NICIODATĂ”

link catre articolul original

Traducere Monica Poka