Din nou despre Sacrificiu

Din ciclul De ale mele

Deși am mai vorbit despre această energie, ea este din nou prezentă la curățare în energiile care mătură planeta, și va fi până când va fi complet curățată și înțeleasă drept ceea ce ea este. Sacrificiul este una dintre energiile de frecvență joasă cea mai bine înrădăcinată pe planetă pentru că ea a fost și mai este un instrument de Putere Asupra Altora.

În forma în care ea ne-a fost prezentată, a presupus ÎNTOTDEAUNA o renunțare la sine în favoarea altora și a fost ridicată la rang de noblețe chiar. Au fost cu grijă și atent cultivate toate exemplele de sacrificiu (inclusiv răstignirea pe cruce a lui Isus) în care renunțarea la sine în favoarea altora a fost dată drept tipar comportamental acceptat și promovat de către societate.

Ce presupune însă sacrificiul? În forma sa joasă presupune renunțarea la îndemnurile inimii, la ceea ce ne face liberi și plini de bucurie și entuziasm, la urmarea Căii noastre, la viața pe care o dorim pentru noi înșine pentru a fi pe placul celor din jurul nostru, mai ales al celor pe care îi iubim. Rezultatul? Lipsa bucuriei, a libertății, a creativității, dez-împuternicirea prin cedarea puterii personale, tristețe, suferință, și în cele din urmă, boală în corpul fizic.

În forma sa mai înaltă, nu putem vorbi de sacrificiu, deoarece nu există. Răstignirea lui Isus nu a fost altceva, decât modul de a preda o lecție pe care omenirea de atunci nu a putut-o înțelege. Din nefericire, se pare că în mare parte nici cea de astăzi. Nu a fost nici un sacrificiu. Dumnezeu nu cere nici un sacrificiu, deoarece IUBIREA nu presupune nici un sacrificiu. Iubirea care se dăruiește necondiționat pe sine însăși, poate presupune vreun sacrificiu? Să sacrifice ce?

Pentru că oamenii de-a lungul timpului nu au înțeles semnificația și înțelesul sacrificiului, l-au transformat într-un instrument care de multe ori a reprezentat linia dintre viață și moarte. Atât fizic cât și mental și emoțional. Sacrificiul, nu reprezintă altceva decât ”sacrificarea” sentimentelor, emoțiilor, gândurilor noastre joase transpuse în faptele și manifestările noastre.

Când vom ”sacrifica” sacrificiul ne vom împuternici pe noi înșine și ne vom da voie să trăim cu adevărat liberi. Trebuie să precizez că sub umbrela sacrificiului, pentru că limbajul omenesc este destul de sărac, au fost adăpostite și acele gesturi, fapte prin care suflete cu o înaltă cunoaștere le-au făcut/le fac pentru a demonstra unei omeniri aflate în întuneric că poate să-și depășească limitele și frica.

Nu simțiți că atunci când vorbiți de sacrificiu ceea ce percepeți în mintea voastră este renunțarea impusă la ceva ce vă aduce bucurie, împlinire, creativitate și libertate pentru a face ceva ce nu vă place, că vă simțiți mici și neajutorați și de parcă ați fi ”legați de mâini și de picioare”? De parcă viața ar fi curs afară din voi și nimic nu mai are gust, culoare, miros și lumină? Acestea sunt și semnele care vă indică că tocmai ați perceput un sacrificiu în acțiunile sau gândurile voastre.

Dacă nu vă onorați pe voi înșivă, nu vă respectați pe voi înșivă și nu vă acordați ”dreptul” și ocaziile de a fi fericiți, liberi și plini de bucurie ci veți continua să vă ”sacrificați” pentru alții, nu numai că vă ”omorâți” cu mâna voastră, dar îi ”omorâți” și pe cei din jurul vostru, tocmai pe cei mai dragi vouă, copiii voștri, pentru că le serviți și lor același model de comportament nefericit: sacrificiul. Nu contează ce cuvinte sau explicații le dați, ei vor percepe exemplul pe care-l dați prin ceea ce sunteți. Ei simt energiile pe care le emanați și le preiau în câmpurile lor energetice și, inconștient, le duc cu ei mai departe.

Nu v-ați întrebat niciodată de ce copiii, inclusiv copilul nostru interior, se revoltă atunci când aud expresia ”Câte sacrificii am făcut eu pentru tine, și tu....”? Această energie nu va merge mai departe de dimensiunea a treia. Cei ce doriți să vă continuați călătoria în dimensiunile mai înalte, va fi necesar să o curățați. Nu există nici un sacrificiu, există doar alegerile noastre pe care ar trebui să le acceptăm drept ceea ce ele sunt, alegeri conștient făcute, și să nu-i încărcăm pe ceilalți cu responsabilitatea alegerilor noastre.

Dacă nu ne plac alegerile noastre, suntem liberi să le schimbăm oricând, făcând alegeri mai pline de iubire și împuternicitoare. Când stați într-o energie joasă, ce energie credeți că emanați voi înșivă? Că una înaltă cu siguranță nu. Suntem ceea ce gândim, simțim și facem. Pentru că atunci folosim percepțiile care sunt disponibile acelor gânduri, emoții și fapte.

Asumați-vă responsabilitatea propriilor voastre decizii, care sunt pur și simplu decizii pe care le luăm indiferent  de ceea ce ni se impune. Sunt deciziile noastre și atât. De multe ori atunci când ne sacrificăm pentru alții înseamnă că nu-i credem capabili să se descurce singuri, le răpim din propria lor putere personală, creăm presiuni și asupra noastră și asupra celor ce au determinat ”sacrificiul” nostru și acolo nu există nici un pic de iubire, deși vă mințiți că o faceți în numele iubirii. Nu, o faceți din motive egoiste, crezându-vă mai buni decât alții. Puteți fi foarte bine, și încă chiar mai bine, de ajutor fiind cine sunteți, oferind modele de putere personală, respect și iubire de sine. Așa puteți servi de exemplu împuternicitor, altfel veți da exemplu doar de sclav al propriei voastre slăbiciuni și a celor ce vă impun/cer/sugerează sacrificiul.

Namaste!

Monica Poka