Trinitatea Minte, Inimă și Sine

Din ciclul De ale mele

Pentru că a existat și mai există, din nefericire, un trend spiritual care spune că ”mintea nu e bună”, că ea ne limitează, am făcut zilele trecute un studiu pe Facebook, veți spune că nu este reprezentativ, dar a fost și este singurul loc în care o pot face, punând întrebarea: ”Dacă mintea nu e bună, judecata nu e bună, comparația nu e bună și hotărâm să renunțăm la ele pentru că am hotărât că nu sunt bune și nu ne folosesc, ce punem în locul lor? Din ceea ce cunoaștem și avem în ”dotare” în acest moment.

Spre surprinderea mea, au fost destul de mulți cei care au încercat să găsească alternative la minte. Au fost și câțiva care au spus că mintea ne este necesară în călătoria noastră pe Pământ, dar trebuie disciplinată. Poate greșesc eu, dar nu văd cum am putea funcționa fără minte. Este ca și cum te-ai urca într-o mașină fără motor și ai vrea să te ducă undeva. Repet, este modul în care văd eu lucrurile.

Știm cu toții, cei care suntem ceva mai departe de startul călătoriei noastre de întoarcere ACASĂ, că sinele nostru are mai multe nivele: sinele uman, sinele mai înalt, sinele planetar, sinele multidimensional, sinele divin și mai mult ca sigur și alte sine pe care suntem în curs de a le descoperi. Recunoaștem deja acest fapt și ni se pare natural.

La fel și cu inima: inima fizică, inima înaltă, inima divină și avem și aici mai multe și diferite nivele. Dar, la minte uităm că avem mintea umană, mintea multidimensională, mintea divină și alte nivele între ele. Să nu uităm că dimensiunii a treia îi este specifică trinitatea. Sunt multe exemple în acest sens, și care sunt acceptate de toată lumea sub o formă sau alta.

De ce am ales să vorbesc de trinitatea minte-inimă-sine? Pentru că noi ne creăm propria realitate prin formele gând pe care suntem în stare să le emitem și susținem. Pentru că este foarte important nivelul de la care creăm aceste forme gând, ele fiind ceea ce noi experimentăm în viața noastră de zi cu zi.

Cum se formează formele gând? Sunt multe mesaje trimise de Arcturieni, am tradus și eu câteva, în care se vorbește despre aceste forme gând. Pe blogul meu veți găsi câteva, în limba română, dacă căutați. O formă gând este formată din gândul nostru la care îi atașăm o emoție și pe care îl susținem prin atenția și intenția noastră. Cu cât mai mare și intensă este atenția și intenția noastră, cu atât mai repede acea formă gând se va manifesta.

Calitatea formei gând vine din nivelul la care ea a fost creată. Dacă creăm o formă gând din sinele uman, mintea umană joasă și îi mai atașăm și o emoție joasă, vom crea o experiență care va purta amprenta acestora, inevitabil joasă. Dacă ne ridicăm însă în sinele nostru mai înalt, în mintea noastră mai înaltă, multidimensională, și emoțiile vin din inima noastră înaltă, divină, forma gând pe care o vom crea va fi o formă gând care va aduce o experiență de o calitate mult mai înaltă.

Să nu uităm că există expresia potrivit căreia noi am fost creați ”după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Asta însă nu are nimic de-a face cu forma noastră fizică, care a fost creată astfel încât să fie în armonie cu planeta, locul nostru de joacă, din elementele proprii planetei. Are de-a face cu instrumentele principale care ne-au fost date în dotare: mintea, care se regăsește la toate nivele, inima, care la rândul ei se regăsește la toate nivele, și sinele care și el există la toate nivele de existență.

Ele sunt toate corelate între ele, pentru că altfel nu ar putea exista în armonie. Avem destule exemple în acest sens. În Lemuria un sine înalt, împreună cu o inimă înaltă, dar o minte insuficient adaptată condițiilor planetei, au dus la căderea ei. În Atlantida, un sine înalt cu o minte foarte dezvoltată, înaltă, dar cu o inimă insuficient de înaltă, au dus la prăbușirea ei și la căderea planetei în dimensiunea a treia.

Toate aceste trei componente care fac posibilă creația sunt strâns legate între ele. Și toate procesele de creștere încep prin minte. Grija noastră cea mare este să nu lăsăm în urmă inima, pentru că atunci vom ajunge să fim dezechilbrați. Prin procesele proprii minții citim, ne informăm, asimilăm, interpretăm, etc. Atunci când ele sunt trecute prin inimă, adăugăm informației o componentă care îi dă o calitate înaltă. Când TOATE gândurile noastre trec prin filtrul inimii, ele pierd componenta joasă, dar cu condiția ca inima să fie suficient de deschisă pentru ca iubirea necondiționată să poată sălășlui în ea.

Cu cât mintea este mai deschisă, cu atât mai mult se va deschide și inima și cu cât inima este mai deschisă cu atât mai ”sus” va urca și mintea, trăgându-se una pe alta în acest proces de evoluție. Cu cât ele sunt mai înalte și mai deschise (ne-limitate) cu atât sinele pe care îl putem accesa este mai înalt. Cu atât formele gând pe care le putem crea sunt mai înalte și viața noastră dobândește o altă calitate, mult mai înaltă.

Nu avem nimic în plus și nici în minus. Este nevoie doar să știm cum să ne folosim de ceea ce avem. Dacă la un moment dat, vom descoperi noi moduri de ființare, ne vom adapta lor pentru că asta înseamnă evoluția.

Atâta timp cât vom considera că deținem ceva ce nu ne este util, vom încerca să eliminăm acel ceva pentru simplul motiv că acest comportament ne-a fost inoculat de-a lungul timpului: imperfecțiunea noastră și necesitatea de a deveni perfecți. SUNTEM perfecți și nu trebuie să dovedim nimănui acest lucru. Dar atâta timp cât ni se dă (sau ne-o găsim singuri) o treabă de făcut, atenția noastră este distrasă de la adevărata sa menire: cea de-a crea forme gând pline de iubire care să ne ducă mai departe pe calea evoluției noastre.

Lupta cu mintea este pierdută din start, ca orice luptă de altfel. Ne ține ocupați și ne distrage atenția de la lucruri mult mai importante. Mintea este instrumentul care, dacă îl acceptăm și-l dezvoltăm, este cel mai bun aliat și prieten al nostru. În alianță cu inima, mintea ne va duce mai departe, pentru că ea este motorul. Este necesar să învățăm să fim și în minte și în inimă în același timp și asta este adevărata provocare, nu eliminarea minții din ecuație.

În tot ceea ce ne înconjoară există extreme pentru că asta este dualitatea și separarea. A sosit momentul să reconciliem extremele și să le aducem în armonie și unitate, așa cum ele și sunt de altfel, pentru a putea merge mai departe. Ne-am jucat destul de-a ”hoții și vardiștii” și acum știm că noi suntem și hoții și vardiștii. Haideți să vedem împreună ce joc nou putem inventa. Să ne punem mintea și inima la contribuție și să creăm din cel mai înalt sine al nostru în care ne putem expansiona forme gând noi pentru o viață mai plină de iubire și lumină. De luptat ne-am luptat destul și ne-am săturat de asta.

Namaste!

Monica Poka