Când n-ai somn, n-ai somn și gata, deși cu câteva ore în urmă ți se închideau ochii de oboseală. Cam cu asta mă distrez în ultima vreme, deși nu mă pot plânge că nu-i pot vedea rostul perioadei mele de trezire nocturnă sau extrem de matinală. În acele momente de trezire conștientizez lucruri interesante și îmi mai amintesc lucrurile, situațiile pe care am lucrat în timpul somnului. Nimic neobișnuit, după părerea mea, doar obositor uneori pentru corpul fizic.
Ei bine, azi dimineață, asta însemnând ora 03:25, m-am trezit cu o, hai să-i zic idee, că acel ”cere și vei primi” n-a fost decât un prim pas făcut în conștientizarea că mai există și altceva înafară de ceea ce vedem, pipăim, mirosim, gustăm și că acel ceva, mai bine zis cineva, este ”cineva” mai presus de noi și intangibil nouă, dar căruia dacă-i cerem ce dorim, primim.
Nu vreau să intru în explicații savante pentru că nu caut să lămuresc sau stabilesc gradul de adevăr al acestei afirmații și nici valabilitatea ei. Face și această afirmație parte din ceea ce numim ”Cale”. O Cale către o divinitate despre care mintea noastră nu are niciun fel de informații verificabile și, prin urmare, este pusă de multe ori, și de mulți, sub semnul întrebării.
Este, de altfel, o afirmație care poate fi considerată ajutătoare, dar în același timp și dez-împuternicitoare. Depinde de fiecare dintre noi cum o folosește și cum o abordează.
Ei bine, recent am trecut, la nivel colectiv, la al doilea pas ”caută și vei găsi”, un pas care nu exclude existența acelui ”cineva”, ci implică și efortul nostru personal în obținerea a ceea ce ne dorim. Un pas mult mai împuternicitor pentru ”căutător” pentru că se implică activ în obținerea a ceea ce-și dorește. Nu mai este un element pasiv în împlinirea dorințelor sale, ci un element activ.
Deși această constatare pare neimportantă, este un pas decisiv în evoluția noastră. Ca să cauți ceva trebuie mai întâi să determini CE vrei să cauți, CE vrei să obții și, mai ales, UNDE cauți. Pentru că și aici sunt pași intermediari de făcut. Dacă ai determinat CE vrei să cauți, trebuie să ții cont în primul rând de CE vrei să obții. Apoi, începe cercetarea de UNDE să-ți începi căutarea.
Oamenii au început, și o vor mai face o vreme, să caute în afara lor, în exterior. Nici nu se putea altfel, pentru că trebuia să existe un pas intermediar între ”cere și vei primi” în care ceea ce cereai, cereai unei entități exterioare ție și aflate undeva deasupra ta, și ”caută și vei găsi”, lucru pe care nu puteai să-l faci decât în afara ta. Acest pas a fost cerut de altfel și de nivelul de conștiință din acel moment.
Nu putea fi luată acea entitate atot-puternică din Cer și așezată în interiorul omului care, până atunci i se închina și o venera ca fiind undeva în sfere celeste inaccesibile lui. Nu mai vorbesc de interesul ”creatorilor” acelei entități atotputernice pe care își bazau/bazează puterea de manipulare a ”supușilor” lor.
Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți oameni se trezesc la aceste adevăruri, văd manipularea și au început să caute în locuri în care nu s-au gândit până acum să o facă: în interiorul lor. Și nu numai că găsesc răspunsuri, dar au învățat și să folosească acel ”cere și vei primi” într-un mod cu totul și cu totul nou și să constate că dacă până acum, când căutau în exterior, n-a funcționat, ei bine, acum începe să funcționeze. Doar că nu primesc totul de-a gata, ci primesc informații cum să devină ei înșiși creatorii a ceea ce-și doresc, cum să-și materializeze ei înșiși ”cererile” adresate până de curând unei entități exterioare de care deja se îndoiesc. Ce poate fi mai împuternicitor de atât pentru o ființă umană învățată că este ”la mila” unei zeități exterioare ei care nu are altă treabă decât să-i țină evidența faptelor și să le clasifice în bune și rele, după propria-i ”măsură”? Da, și să-i stabilească pedeapsa sau, după caz, recompensa.
Mai este drum lung de făcut până să ajungem unde și ceea ce suntem destinați să ajungem, dar cel puțin acum ne este mai clar ”pe ce picior dansăm” și mai ales, al CUI. Da, poate fi în egală măsură atât împuternicitor cât și înfricoșător să știi că TU însuți ții frâiele, sau volanul/maneta dacă vreți, dar, în același timp, ai întotdeauna alături un ”copilot” care nu te lasă la greu.
Abia de-aici încolo putem vorbi
cu adevărat de menirea noastră de creatori și manifestatori conștienți de
realități x dimensionale. Oricum, suntem pe drumul cel bun!
O zi minunată nouă tuturor!
Munay – Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.