Actualizare 11 Februarie 2024

Ultimele zile s-ar putea să fi fost greu de dus pentru foarte mulți dintre noi pentru că s-a lucrat, și se mai lucrează, intens pe corpul fizic, care este cel mai dens dintre toate corpurile noastre. Cuvântul care a fost dominant, și mai este încă, este ”durere”. Dureri de cap, dureri de coloană, dureri de te miri cum acea parte a corpului poate să doară atât de tare. Dor mai ales acele zone în care am ”depozitat” câte ceva dureros, ceva ce n-am vrut să privim în față sau să lăsăm să se vadă. Uneori le-am ascuns chiar de noi înșine. 

Eu, care întotdeauna am avut tensiunea arterială mică, am experimentat puseuri de tensiune de chiar 200 cu 95. Am crezut că s-a defectat tensiometrul, dar când am văzut că nici vorbă de așa ceva, am trecut la remedii mai serioase. Senzația de fierbințeală în zona inimii a continuat, și continuă, să persiste și acum, deși tensiunea mea arterială și-a revenit în limitele considerate ”normale”. Ce a fost interesant este că știindu-mă subtensivă, nu obișnuiesc să-mi măsor tensiunea, dar am fost oarecum înghiontită să o fac. 

O altă durere care și-a făcut simțită prezența a fost durerea de spate, de șale mai ales. Simțeam că mă dor toate oasele corpului, dar cireașa pe tort a pus-o durerea oaselor capului pe care le puteam auzi efectiv cum scrâșneau de parcă se re-aranjau, deși privindu-mă în oglindă n-am observat nici o modificare a fizionomiei mele. 

În tot acest timp am fost calmă, deși pentru tensiunea crescută la astfel de ”scoruri”, am preferat să iau o pastilă de captopril, și am vorbit tot timpul cu celulele corpului meu. Am ajutat la eliberarea energiilor stagnante care trebuiau deblocate ca să poată pleca, mi-am încurajat, mi-am susținut cu iubire toate celulele corpului, am pus și eu umărul ca autor, co-autor al unora dintre acele energii, iar în calitate de ”gazdă” a lor le-am mulțumit de colaborare, le-am învăluit în Flacăra Violet a Transmutării și Conectivității și le-am urat ”Drum bun!”. 

Ce este important în această fază este să nu intrăm în panică. De fapt, să nu ne lăsăm acaparați de panica corpului nostru pentru care frica de moarte este cea mai mare frică. Sufletul nu poate avea frică de moarte pentru că se știe nemuritor, dar dacă ne identificăm cu corpul, ne identificăm și cu fricile lui. Corpul nostru se transformă în moduri în care n-a făcut-o niciodată până acum și este perfect normal să-i fie frică. Dar asta nu înseamnă că trebuie să preluăm și noi această frică. 

Știu că unii pot cădea în capcana de-a considera toate aceste manifestări drept consecințe ale ascensiunii și să le trateze cu o oarecare indiferență. Nu o faceți, pentru că foarte puțini oameni pot în acest moment să-și autoregleze funcționarea corpului fizic, iar aportul unor substanțe deficitare în corpul fizic, cum ar fi anumite vitamine, nu poate veni decât din exteriorul lui. Să ”dăm Cezarului, ce-i al Cezarului” astfel încât să obținem acel echilibru necesar ca să putem merge mai departe.

 

Munay – Calea Iubirii

 

Monica Poka