Dragilor,
Din cauza antrenării voastre în 3D, pare imposibil să anulați greșelile. Chiar dacă le-ați putea spune altora că vă pare rău, pentru cei mai mulți continuă să rămână un sentiment de vinovăție. Trebuie să fiți perfecți sau sunteți defecți. Și, din moment ce nimeni nu-și poate urma toate comenzile interioare și exterioare 100% din timp, vă limitați corectitudinea cu lumea voastră.
Probabil că ați fost învățați că orice zeitate pe care ați ales-o ca fiind ființa voastră supremă, vă iartă. Chiar și așa, continuați să întâmpinați dificultăți să vă iertați pe voi înșivă. ”De ce am spus asta?”, ”De ce am făcut asta?” Indicând că nu puteți fi niciodată perfecți. O perfecțiune pe care ați presupus-o necesară timp de eoni ca să finalizați cu succes această tranziție. Tranziția este completă. Chiar și așa, frica voastră de eșec și de a nu fi perfecți vă bântuie zi și noapte, forțându-vă să vă străduiți din greu să fiți mai buni.
Nimic din asta nu este necesar.
Ceea ce voi considerați o acțiune, o afirmație sau un gând teribil este pur și simplu descoperirea voastră de sine – ca un semn de oprire sau de direcționare rutieră. Atunci când conduceți mașina și o luați la stânga în loc de dreapta, s-ar putea să fiți supărați pe voi câteva momente, dar apoi vă corectați direcția. Așa este și acum. Nu există greșeli iremediabile – doar indicatoare de oprire sau de direcție.
În copilărie nu ați cugetat zile la rând dacă le-ați făcut zile grele părinților voștri atunci când vă aruncați mâncarea pe jos cu multă încântare. Așa este și acum. Acțiunile sau cuvintele care vi se par dureroase, de neiertat, răutăcioase sau orice auto-pedepsiri vă asumați, sunt experimentări de învățare care au prea puțin de-a face cu ființa voastră prezentă, trecută sau viitoare. Așa că, ridicați-vă, scuturați-vă de praf și dați-vă seama că eroarea de a fi voi, pe care o găsiți atât de inconfortabilă, nu este, probabil, motiv de îngrijorare pentru alții. Același lucru este valabil și pentru cei care fac sau spun ceva ce vouă vi s-ar putea părea inconfortabil.
Vă explorați pe voi înșivă. Dacă ați fi fost în închisoare zeci de ani, nu v-ați aștepta să faceți niște erori sociale? Așa este acum. Vă adaptați la noul vostru eu. Și, în timp ce o faceți, veți scoate pe gură cuvinte care vă surprind și veți face unele acțiuni cu care nu vă simțiți încă confortabil.
Asta este o altă perioadă de tranziție confuză, deoarece nu mai sunteți 3D. Așa că, atunci când încercați să folosiți cuvintele și acțiunile care cândva păreau corecte, ele nu mai sunt. Iar atunci când funcționați ca o ființă nouă, cuvintele și acțiunile voastre se simt adeseori nepotrivite.
Asemenea copiilor de doi ani, dați-vă voie să faceți greșeli (în termeni 3D) fără să vă auto-pedepsiți sau angoasă. Învățați să fiți voi înșivă într-o lume nouă cu acțiuni și cuvinte noi. Auto-pedepsirea este o acțiune 3D. Valorarea de sine este noul vostru eu.
Probabil spuneți cuiva ceva ce vă face să vă simțiți inconfortabil odată ce procesați acea acțiune. Probabil că nu veți face sau spune ceva similar în viitor. Nu pentru că urmați reguli, ci pentru că descoperiți căi sau interese care nu sunt cine vreți să fiți. În timp ce vă descoperiți pe voi înșivă, veți face pe parcurs ceea ce voi considerați greșeli. Acele greșeli nu vor diminua cine sunteți sau deveniți, decât dacă voi le permiteți.
Încetați să vă auto-pedepsiți că nu sunteți perfecți în vorbă, gând sau faptă. Începeți să vă dați seama că sunteți o ființă nouă într-o lume nouă, simțind cine deveniți, lovind-vă de unele obstacole în timpul acelor explorări. Nimic din ceea ce puteți face acum nu va modifica cine deveniți. Pur și simplu dezvoltați o hartă rutieră a cine sunteți, cu câteva viraje direcționale care nu vă sunt confortabile.
Nu mențineți ”greșeala” și nici măcar nu vă amintiți că în copilărie v-ați lovit prietenul de joacă de la groapa cu nisip cu o găleată de plastic; același lucru este valabil și acum. Nu există greșeli, ci doar lecții în învățarea a cine sunteți sau deveniți. Dați-vă voie să faceți ceea ce voi considerați greșeli. Sau pedepsiți-vă așa cum ați făcut-o în 3D timp de eoni și nu vă veți revendica deplin niciodată pe voi înșivă.
Vă descoperiți pe voi înșivă. Lăsați ca asta să se întâmple fără neliniște, frică sau regret. Și permiteți-le același lucru și altora. Sunteți nou-născuți. Ceva ce societatea voastră 3D nu vă permite odată ce ați ieșit din copilărie și înainte să revendicați demența sau boala Alzheimer. Nu sunteți greșiți, răi sau de neiertat. Descoperiți doar cine sunteți și ce vă interesează, așa cum ați făcut când ați intrat pe Pământ în fiecare viață pe care ați experimentat-o pe Pământ.
Dați-vă voie să fiți în timp ce vă
descoperiți ființa Creatoare universală în moduri pe care nu vi le-ați imaginat
niciodată înainte ca posibile în timp ce erați ai Pământului. Așa să fie. Amin.
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și plătesc pentru ele. Mi-ar fi
de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât
cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog sau dând click aici. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.