Din ciclul De ale mele
Una dintre întrebările care m-au ”bântuit” în ultima vreme a fost dacă toți Maeștrii Înălțați, inclusiv Maestrul Isus, au fost ”fără de pată”, adică doar lumină. Dacă au ajuns cu adevărat la acel nivel în care să nu aibă nici o urmă de întuneric în ei, condiție care pare să fie pe primul loc în topul cerințelor ascensiunii.
Pentru că, dacă este așa, omenirea va ascensiona într-un viitor extrem de îndepărtat. Da, la nivel individual mai pot exista șanse, dar la nivel de colectiv... iertată-mi fie îndoiala, nici vorbă. De ce? Nici măcar de o trezire la nivel de cvasi-masă nu putem discuta, deocamdată, darmite de ”doar lumină”. Nici pe mine nu mă pot considera o posibilă candidată pentru că nu sunt și nu mă prea văd doar lumină nici acum, nici într-un viitor apropiat.
Când trăiești într-o lume în care întunericul/negativul este prezent, este imposibil să nu te afecteze chiar și într-o mică măsură. Este ca și cum ai intra în apă și să te aștepți să nu te uzi. Cred că mare parte din poveștile care ne-au fost ”vândute” cu privire la ce înseamnă și cum se ajunge la iluminare sau ascensiune sunt opera celor care nu au prea multe de-a face cu ele. Sau, au fost intenționat ”fabricate” așa.
Da, există metode prin care te poți pregăti pentru acest proces, sau culminare, dacă vreți, dar ele sunt valabile doar până la un punct dincolo de care fiecare este pe cont propriu pentru că asta înseamnă calea personală unică. Deși toate religiile spun altceva ... dar asta este o altă poveste.
Întotdeauna când îmi expun îndoielile Sinelui meu cel mai Înalt/Creatorului nu fac altceva, la fel ca oricare dintre noi, decât să cer răspunsuri, îndrumare, claritate și orice altceva presupune respectiva îndoială. Iar chestia asta cu ”doar lumină” mi s-a părut, și mi se pare, de neatins. Până și toți înțelepții și iluminații pe care-i avem, și de care știm, s-au retras în pustietate, departe de oameni și lume ca să-și poată înfrunta propriul întuneric. Ori înfrunta nu înseamnă elimina.
Totuși, nu scrie nicăieri că au reușit, doar că au atins iluminarea. Dar, în accepțiunea generală, iluminarea înseamnă eliberarea de întuneric. Ori unele informații au fost suprimate sau inaccesibile ”omului de rând”, ori n-a fost spusă povestea adevărată. De ce? Pentru că Întunericul și Lumina nu sunt separate; energia este neutră, noi îi dăm polaritatea în funcție de modul în care o folosim sau ne raportăm la ea.
Uneori este greu de comunicat în termeni care ”dincolo” nu există. ”Dincolo” există doar energie și vibrație. Punct. Comunicat, în sensul de-a pricepe cu mintea și traduce răspunsul care vine de undeva unde respectiva situație nu există. Acei termeni nu există.
Ce am înțeles eu din toate astea:
Ceea ce contează este ceea ce alegi/decizi să manifești. Cu ce să te aliniezi. Cu ce energie/energii. Dacă te consideri/identifici ca ființă de lumină, înseamnă că manifești în cea mai mare parte energii de vibrație înaltă, dar nu înseamnă că ești imună la energiile negative. Înseamnă doar că ai ieșit din aliniere cu energia cu care ai ales să te identifici/să o manifești și să faci corecția necesară ca să reintri în aliniere cu ea.
Așadar, povestea cu ”doar lumină” nu este chiar (deloc) adevărată. Acest răspuns mi-a rezolvat nedumerirea, recunosc, bazată pe ideea de separare. Consider că este o eliberare extraordinară de o presiune pe care o punea și o puneam eu însămi pe mine.
Această clarificare este, după
mine, de o importanță capitală pentru că este nu numai o eliberare imensă, dar
și un instrument extraordinar de re-aducere a noastră pe calea pe care ne-am
ales-o. Sper să vă fie de folos și celor care citiți acest răspuns.
Munay – Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.