O blândă aducere aminte

Din ciclul De ale mele 

Astăzi aș vrea să vă aduc aminte ce înseamnă golul din noi, să ne simțim goliți, pustiiți, singuri, trădați, nevăzuți, neimportanți, neiubiți ... și altele de acest gen, stări pe care mulți le experimentăm acum și nu pentru prima oară. Posibil nici ultima. 

Aceste stări apar mai ales atunci când și după ce decidem să dăm drumul la ceea ce nu ne mai folosește, ce nu ne mai face bine, la ceea cu ce nu mai rezonăm. Uneori luăm conștient această decizie, este alegerea noastră să dăm drumul, caz în care ne mai luptăm și cu acele mustrări de conștiință de genul ”oare fac bine ce fac?”, iar alteori, o iau alții pentru noi, lucru care mai trage după sine și întrebări ”nu sunt suficient de bun/ă?”, ”oare ce am greșit?”, etc. 

Golul, pustiirea pe care o simțim este semnul că ceea la ce am decis să dăm drumul a plecat, lăsând în urmă un spațiu pe care să-l ”umplem” cu altceva; cu ceva mai potrivit pentru noul Eu care suntem pe cale să devenim. 

Ca să fac o comparație, am să iau un exemplu uzual. Ne cumpărăm hainele care ne plac și le punem în dulap. La un moment dat vom avea în dulap și haine pe care nu le mai purtăm. Fie ”au ieșit din modă”, fie ne-au rămas mici sau mari, fie pur și simplu nu mai simțim să le îmbrăcăm. Dar cum dulapul este plin deja, nu mai avem unde să le punem pe altele noi care ne plac mai mult, și-atunci pe cele pe care nu mai simțim să le purtăm fie le donăm altora, fie pur și simplu le aruncăm. 

Momentul în care ne despărțim de ele poate fi puțin sentimental pentru că luându-le în mână și decizând să ne despărțim de ele, ne amintim când le-am purtat, ce experiențe am avut atunci când le-am purtat, cum ne-am simțit când le-am purtat, pentru că am creat, prin acele trăiri, niște atașamente. Dar acele atașamente nu au legătură cu hainele respective, ci cu emoțiile, trăirile pe care le-am avut purtându-le. 

După ce scoatem din dulap acele haine la care decidem să renunțăm, golul care rămâne în dulap ne provoacă, pe moment, o stare de tristețe. Curând însă acel gol din dulap va fi umplut, treptat, cu alte haine, mai noi, care ne vin mai bine, în care ne simțim mai confortabil și chiar mai bucuroși. 

Dacă privim pustiirea, golul interior pe care-l simțim după câte o renunțare la ceea ce nu ne mai folosește în același mod cum privim schimbarea garderobei, putem începe să căutăm acele energii, relații, experimentări care simțim că ni se potrivesc mai bine. Și, după principiul, cine ”caută, găsește” cu siguranță vom găsi. Și cu siguranță vom găsi ceva ce ne va aduce o mai mare împlinire și bucurie. 

Așadar, pustiirea, golul interior pe care-l simțim, nu este decât semnul că ne-am mai eliberat de ceva vechi, ceva ce nu ne mai folosește și putem umple acel gol cu ceva ce ne atrage, ce ne place, ce prezintă un nou interes pentru noi. Este semn de înnoire.

 

Munay – Calea Iubirii

 

Monica Poka